ESEURI DESPRE IUBIRE

FLAVIU GEORGE PREDESCU: “Poetul merge mai departe”

Aparuta, în anul 2013, la Editura Eikon, ,,Poetul merge mai departe" de Flaviu George Predescu este a doua carte de eseuri a autorului (prima Chezasie pentru libertate, Editura Dacia, 2012) cunoscut, în primul rând, ca poet (7 volume de versuri) distins cu nenumarate premii literare si membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Alba¬Hunedoara.
În continuitatea marilor eseuri dedicate iubirii, din literatura universala, de Stendhal, Ortega y Gasset, Octavio Paz sau Patrick Siiskind, scrieri pe care autorul Flaviu George Predescu cu siguranta le-a parcurs, Poetul merge mai departe trateaza ,,Marea Tema Lirica a sufletului uman" (G.Calinescu) cu luciditate si revolta, cu pasiune si ironie dar, mai ales, cu o sinceritate debordanta specifica ,,poetilor puternici" (F.G.P.) si spiritelor cu adevarat libere.
Tânarul autor, cel pe care ,,incertitudinea în iubire îl face sa se chinuie" opereaza adesea cu certitudini: ,,iubirea este, de fapt, cronicizarea emotiei numita dragoste", ,, stiu foarte bine ce este iubirea", ,,Nu exista un sentiment mai frumos. Este supraomenesc, este ceva aproape ireal, într¬o legatura extraordinara cu divinitatea" (p. 288) sau cu axiome construite cu prudenta: ,,Când cineva cauta cu adevarat, nu superficial, sa te înteleaga si sa se puna în locul tau, înseamna ca începe sa te iubeasca" (p. 307) sau ,,j elirea la nesfârsit a unei persoane care nu ne raspunde la sentimente este o j ignire pe care ne-o adresam noua însine". (p. 307)
Cugetarile sunt menite sa ajute, caci Autorul îsi asuma rolul de Salvator al Cititorilor aflati, poate, în SUFERINTA din pricina iubirii: ,,vreau sa ajut cumva prin semnalele de alarma pe care le trag." (p. 286)
Eseurile sunt scrise alert, cu spontaneitate, dintr-o suflare.
Reflectiile despre ipostazele iubirii ,,reiubirea", ,,suferinta în iubire", ,,vindecarea în iubire", ,,iluzie si singuratate în iubire" sunt întrerupte de scurte sau lungi deviatii despre societate, literatura universala sau româna, copilarie, fiind menite sa incite si mai mult interesul lectorilor pentru concluziile eseului.
Eternei teme a iubirii i se subsumeaza inevitabil tema timpului, a mortii, a creatiei, a singuratatii, a libertatii interioare, a prieteniei, a cuplului si, nu în ultimul rând, a identitatii.
Sub cupola lui ,,Am fost eu însumi" sta întreaga scriere. Discursul la persoana I, autentic si moralist, pe alocuri, critic si autocritic, ironic si autoironic, se desfasoara vioi, rapid, fara poticniri, cu o siguranta a scrisului uimitoare.
La fel de vii sunt si micile tablouri de natura care tradeaza hipersensibilitatea Autorului, în definitiv a POETULUI:
,,Brusc m-am gândit la mare. Mi-am amintit de o strada din Constanta, într-o dimineata ploioasa de septembrie. Ploaia era calduta, dar cerul era atât de plumburiu si norii atât de jos, încât aveai impresia ca era seara. Degeaba, nimic nu putea sa-mi strice bucuria de a avea marea în preajma." (p. 314), ,,frunzele mici si verzi, fostii muguri izbucniti de curând, au pus stapânire pe Bucuresti. Pretutindeni sunt numai frunze noi de culoarea lacustei. Dezarmant spectacol în lupta cu rautatea si neghiobia." (p. 21).
Indisolubil legat de Eros este Thanatosul, dar si Poezia (creatia). Obsedat de tema timpului, dar si a mortii (mai putin vizibil decât în Chezasie pentru libertate), Autorul- Poet ,,se trezeste cu gândul la moarte prin raportare la VIATA, La Renasterea Naturii, la bucuria de a trai". ,,Habar n-am câte zile mai am de trait, poate una sau poate câteva mii, dar ma impresioneaza renasterea naturii" (p. 21). Cât despre Poezie: ,,poezia este forma de supravietuire" (p. 183), iar Poetii? Poetii ,,nu sunt nici visatori, nici nebuni, nici aiuriti si nici împiedicati, cum încearca multi sa-i defineasca. Poetii sunt niste oameni ca oricare, cu mâini si picioare, cu cap, cu nevoi materiale si sufletesti, cu dorinte si cu dezamagiri. Un singur lucru îi diferentiaza de ceilalti, perceptia realitatii în profunzimea ei. Ca sa dau un exemplu mai tehnic, as spune ca au un zum mult mai dezvoltat decât al unor oameni obisnuiti." (p. 289)
Autorul-Poet, obsedat de IUBIRE si LIBERTATE TOTODATA, tine sa clarifice spre finalul cartii, distinctia neta pe care o faceau si alti poeti între ,,personalitatea umana si cea artistica" (Mihail Dragomirescu): ,,Creatiile literare sunt doar niste ,,vârfuri de sarcina, din punct de vedere emotional sau al unei anumite stari sufletesti, dar nu sunt oglinda felului de a fi pe care-l am". (p. 305)
În ceea ce priveste Iubirea, concluzia e urmatoarea:
,,Gasirea unui suflet compatibil si educat, o da, mai ales educat, cu care sa-si împarta viata la doi, este o chestiune de mare noroc." (p. 289)