DEBUT

RUXANDRA PODLISNIC
(studenta, Chisinau-Galati)

Povara Pamântului
În lumina orbitoare a zilei
fiecare om îsi poarta solemn jugul
care zgârie scoarta pamântului
din care tâsnesc vulcani si oaze,
si tornade...
Astfel toate meridianele se rup,
continentele se disperseaza
desenând o harta noua
cu turla de manastire
si margine de mare,
unde el, Omul, îsi va ispasi pedeapsa
într-un somn de duminica.

Contemplare
Atâtia greieri la fereastra
ca nu mai pot numara
nici macar o lacrima
pe salteaua din frunze de mar!
Nimic nu-i usor pentru trup
nici sosetele albe ca doi fluturasi
cu zborul rama în lume.
De aceea cu-atâtia greieri
la fereastra serii,
soaptele devin urme gaurite
fara adierea mâinileor tale,
într-o dulce contemplare!

Rutina
Ratacind întâmplari nedorite inimii,
Coborâm prea des în vaile umede,
Sorbim râul ce ni-l întind strainii
Si ramânem datori altor vuiete?
Fugim spre nicaieri cu dor grabit,
Strabatând un drum cu prapastii,
Adesea ne-ntoarcem de unde-am pornit,
Purtând o coroana, pe cea a tristetii!
Îmbatrânim lânga pomul cel tacut
Si-n umbra uitarii noi toarcem lumina,
Obositi, privind orizontul trecut,
Asternem vaile pentru cât a fost vina!

Pânda
Stau la pânda
lânga noianul de zapezi,
s-aude sania copilariei
ca o fereastra zburând...
Stau la pânda
la o rascruce mirosind
a drumuri ce duc
spre nicaieri...