DOUÃ CÃRTI ALESE

“O salasluire linistita...”
(Studii academice de relevanta spirituala: Prof.dr. Viorica S. Constantinescu, “Dictionarul popoarelor biblice”, Universitas, 2013;
Prof.dr. Dragos Sesan, “Patriarhul Calist al Constantinopolului. Viata si faptele Sf. Grigorie Sinaitul”, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2013)

Într-un “Cuvânt lamuritor asupra Sfintei Scripturi” (pe care cu un efort celest a diortosit-o) pururea¬pomenitul Mitropolit Bartolomeu Anania scria: “Biblia e Cartea care cuprinde cartile. Biblia, asadar e Biblioteca...” În timpuri am luat seama de “Dramatica istorie a textului biblic, cu autori sacri si profani”. “Dictionarul popoarelor biblice” realizat de aminenta profesoara dr. Viorica S. Constantinescu ilustreaza, cred, “dumnezeiasca demnitate” a textului biblic. Îl ascultam astazi cu emotie pe profesorul pr. Petre Semen cel care a raportat arheologia biblica la actualitatea atât de putin smerita a timpului nostru. Numai prin valorile de profunzime (cu “trepte de initiere si trepte de sfintenie”) ne întemeiem structura spiritului, iradianta spre cunoasterea de sine si spre cunoasterea lumii.
“Dictionarul popoarelor biblice” decanteaza valori ale istoriei din ultimele sapte milenii. Popoare si populatii - unele solare, altele razboinice, în forfota destructiva a vremurilor care, cum vedem, se neantizeaza pe scena desertaciunilor. Urmasii lui Sem (fiul cel vrednic al lui Noe); amoritii, asirienii, akadienii, canaanenii, fenicienii, moabitii, etiopienii, evreii (cautând pasuni pentru necuvântatoare) s-au învrednicit sa întrevada uneori “pasuni” spirituale - fie în Delta Nilului, fie în Canaan. Cu un mileniu înaintea Nasterii lui Iisus, triburile lui Iuda si Veniamin au conturat tara lui Israel. Iudei si samarineni, asupriri, scalvii, eliberari, peregrinari si razlatiri - iata “potopul” neamurilor... Singurii “supravietuitori” ramân evreii. Nu e usor de crezut ca s-ar fi pierdut toate celelalte 67 de neamuri; are dreptate doamna profesoara Viorica S. Constantinescu: acele multimi “au jucat un rol mai mare sau mai mic în civiliazatia Orientului Antic; au devenit interesante pentru o noua “istorie universala” (în care sa intre si “popoarele pierdute”)” Sustinându-se pe un amplu material documentar, distinsa autoare ordoneaza cu inteligenta didactica informatia, aprofundând programatismul si pragmatismul istoriei. “Pierdute” sau “roditoare”, multimile Anatoliei, Persiei, siriei, Mesopotamiei, unele radical¬razboinice, altele vag reflexive - au dat un sens vremelniciei, au generat o stare de spirit care a iradiat pretutindeni. Daca ne “oprim”, de pilda, la aramei, aflam ca regele-psalmist David s-a casatorit cu o fiica a suveranului aramaic, iar înteleptul Solomon l-a supus cu folos pe adversarul Hamut din acelasi neam.
În “Dictionarul popoarelor biblice”, elenii si romanii se afla într-o benefica vecinatate cu scitii. Emotionanta ramâne precizarea din Epistola Sf. Pavel catre Coloseni: “scit ori slobod( ... ) întru toate e Christos.” Cineva s-a gândit si la noi...
*
Din calatoriile Profesorului dr. Dragos Sesan în “cetatea” vechilor carti de învatatura (elineasca, latineasca, slavona, româna, ceha etc) spiritualitatea nationala a fost înzestrata cu valori de patrimoniu. Nu întâmplator, teza sa de doctorat se intituleaza “Cartea de limba si simtire româneasca”. Specialist în filologie si arhivistica crestina, s.a. dl. Sesan a investit mult suflet spre a i se recunoaste cuvântul în spatiul academic. Îmi rezrv speranta ca tinerii sai discipoli stiu ca un adevarat intelectual este un desavârsit om liber, un patriot smerit, un iubitor de grai românesc - fie stravechi, fie modern, un “caligraf ” al frumosului moral asemenea zugravilor “de subtire”. Noua carte a lui Dragos Sesan are un titlu care poate fi comparat cu un basorelief sacru: “Patriarhul Calist al Ierusalimului. Viata si faptele Sf. Grigorie Sinaitul”. Închinata frumusetii duhovnicesti, cartea, scrisa pe la mijlocul secolului al XIV¬lea se prezinta cu un ceremonial grafic luminat launtirc de siruri de jertfe (inclusiv de aceea a noului talmacitor).
În zilele noastre - cu multa neorânduiala si stricaciune, când virtutile sunt parca acoperite de ceturi arse, întoarcerea la învataturile din textele filocalice - aflate în matrice elina sau paleoslava - dobândeste însusirea de îndreptar pe itinerarul adevarului christic. Valorile sale sunt proiectate spre prezent. Dl Sesan se întâlneste cu truda de diorsitor a Sf. Paisie Velicicovski de la Neamt. Parintele bisericesc Patriarhul Calist I a fost instalat ca ierarh al Constantinopolelui la 10 ianuarie 1350. El reprezinta - pentru români - autoritatea eclesiala care a recunoscut pe Iachint de Vicina ca Mitropolit al Ungrovlahiei. Traducatorul masoara “umbrele” luminoase ale monahului Calist: din Asia în Laodichia, în Cipru si peninsula Sinai la Ierusalim - în Creta nevoindu-se într-o pestera, pe Muntele Athos si în muntele Magula.
Pe lespezile timpului sacru se imprima asadar o biografie exemplara. O “piatra de încercare” o constituie însa si lucrarea acelui ce face posibil dialogul nostru cu veacul lui Calist si al lui Grigorie Sinaitul. Limbajul sau este ales si primeste adesea un fior cathartic: “o salasluire linistita”, “cuvântul meu pornind spre poveste”, “el avea ca patrie locasul ceresc”, “povestesc cu mândrie cuviincioasa ”; “Îl socoteau ca (pe) o minune fara de timp”, “Avea acel cuvios barbat si mâini îndemânatice pentru a scrie bine...” Ultima propozitie îsi rasfrânge verbul si peste numele carturarului de astazi, cel ce alatura cu o anume emotie (mostenita dintr-un neam cu vocatia marturisirii) cele doua sintagme din heraldica unui autentic intelectual: “iubire de oameni” si “cugetare smerita”.