POETI DUNÃRENI

Petre RAU

un drum de izvoare ascunse
lumea se prefacea ca întelegea lumea
rasuflau galaxii prin suflete expirate
macar de ar fi fost data o mireasa fiecaruia
moartea sa nu mai atârne de circumstante
ca un nod de spânzuratoare ca un semn neînteles
singura pasare pe care o iubeai
sa se aseze lânga tine
si împreuna
sa va ascundeti sub plapuma
sa faceti sa pâlpâie dureros candela
asa cum mathematica nu sufera de pudoare
atunci când ne pune linii strâmbe sub nas
netinând seama de vârsta noastra
suindu-se la cap ca o bezna
încâlcindu-ne neuronii
si risipindu-i pe toti cei dragi
în betia de toiege cu barbi
urmând un drum fara întoarcere
de izvoare ascunse

pecetea lui dumnezeu
îmi închipui ca dumnezeu este atâta de generos
ca-si va da viata odata cu mine
nu se va crampona de putere
si dupa acest sacrificiu suprem
probabil ca stelele se vor privi între ele mirate
ca niste suflete muribunde
cu respiratia în deruta precum galaxiile vara
nu ma mai grabesc însa
pentru ca oricum timpul nu-mi va ajunge
si n-am de gând sa apuc
sa privesc cum lumea se sfârseste
dar nu mai spun nimic pentru ca
desi nu mai e mult
ma va urmari tot restul vietii

(i)dealul vaii mele
iubito
ne mai vorbim
doar în frecvente joase
agatatori
pe trunchi de rogvaiv
înca mai deslusim
faptele oarbele
ca niste bogati mult prea saraci în desavârsire
stiam ca dumnezeu ne învatase
când întâlnim un josnic sa-i
daruim iubire
asa îl faptuim mai bun
dar pentru noi
doar fulgerul conteaza fie tacit
sugrumat de molcomire
am crezut multa vreme ca
tot ce vine din eden vine
de la tine dar
n-am crezut ca tot
ce-i la mine tare
pentru tine nu ia faptura
acum sunt damnat
cu demnitate
îmi port crucea
pe (i)dealul vaii mele de rai

fisa noastra cea de toate zilele
am deschis o fisa
cu problemele noastre iubito
fisa noastra cea de toate zilele
de azi înainte vom sti tot ce gresim
am de gând sa trec totul acolo
si sa clarific pentru eternitate
sa vada si posteritatea cine a iubit si
cine nu
cine mai mult si cine
mai putin
care pe care a înselat
cât cum unde si când
pentru toate acestea banuiesc
vom da seama si
de-o fi sa nu dam foc fisei noastre personale
diseara chiar am de gând sa însemnez prima chestie
voi coborî din somn înspre tine
pe o funie pe care de gât o mai am atârnata
sa vad daca am curaj sa
adaog primul rând al vietii mele
înainte ca gravitatia
sa ma afunde
cu tot cu fisa

te-ai schimbat
când te-am întrebat de ce te-ai schimbat
mi-ai spus ca oricum lucrurile vechi se duc
mereu o las moale pentru ca
stiu ca-s asteptati cei slabi la putere
m-ai întrebat de ce invoc ispita
si ti-am spus ca stiu ca ea nu vine singura
numai dumnezeu mai poate apara secretul nostru
cu muzici bazate pe tetrahexaflexagoane
în rest habar n-am cine mai sunt
încâlcit de cuvinte claie peste gramada
mi-e tot mai dor sa nu merg pe câmpul pierdut
iubita mea de dincolo de vremuri
te mai ating si mâine retrospectiv cu gândul