TINERE CONDEIE

Denisa LEPADATU
(eleva, Galati)

poveste dintr-o iarna perfecta
te-am vazut
cum întorceai iarna
pe o parte si pe alta
nici nu ai obsevat
ca dintr-o scorbura
cadeau fulgi
nu te puteam privi
fiindca obrajii
mi se colorasera
de atâta roz si orange
ce se scurgea
din zapada topita
si-mi înghetasera
buzele cu care
roteam minutele
primaverii
uitata fiind în alt anotimp
pâna si cadourile de craciun
au ramas blocate
în cutia postala
a verii târzii
salveaza-ma
cu o fila de calendar
sa nu uiti ca
meteorologii
anunta
temperaturi ridicate
pe filele albe ale
zilelor mele

asculta-ma azi
mi-ai atins dulcele copilariei
cu degetele tale întelepte
n-am stiut ca toamna
îmi va compune plânsul
cadou pentru mâine
pamânt sau cer
azi e tot una
le-amestec fara sa reusesc
sa modelez ce-as vrea
da-mi doamne puterea
sa ridic un castel
unde oameni îngenuncheati
sa-si poata urca
visele doar cu privirea
pe mine
sa ma îmbraci în curcubeie
lasa-ma sa cresc
fara ca ploaia sa-mi ude
dorintele
câta inocenta îti trebuie
sa ma asculti
oare

tacere
când ai patruns în sufletul meu
nu te-am vazut
poate ca noaptea
când visele îsi închinau copiii
te-ai furisat
lipind unul de altul
stâlpii cerului
întinzându-ti fosnetul rochiei
îngalbenite
de prea mult dans
în carapacea broastei testoase
ce-mi veghea temerile
numarai descrescator
singuratatile oamenilor
si ma puneai sa ghicesc
în care mâna ai ascuns
înca cel mai neslefuit cuvânt
stii uneori
vreau sa te schimb
nicicând nu te-am preferat
tacere
am vrut sa te-ascund pentru mereu
în caseta mea cu bijuterii
nefolosite
dar nu stiu cum
si când
te-ai strecurat apropiindu-ti pasii
de-ai mei
în fiecare zi
daca te-as ruga sa pleci
m-ai întelege
dar cum nu vreau sa te ranesc
îti dau voie si azi
sa stai pe acelasi vis calare cu mine

când esti singur
când esti singur
lipeste-ti urechea de pieptul pamântului
ai sa auzi cum tropaie timpul
radacinile copacilor
te vor sfatui
sa-ti racoresti visele
cu râsul ploilor
e un joc
ai sa-mi spui
si-ai sa întinzi bratele
spre cer
frunze din dantela
albastra
te vor acoperi
nu-nchide ochii
priveste
cum din partea cealalta
a lumii
clopotul anotimpurilor
anunta tacere
aprinde felinarele
si-alearga nestiind
ca soarele nu mai are trup
a ramas doar un punct
la sfârsitul unei propozitii

cheama-ma
am vazut cum noaptea
devenea tot mai rotunda
statea nemiscata
pe cerul tau
lasându-ne dezveliti pe noi
ceilalti
mi-as fi dorit
macar sub carul mare
sa pot sta
când mi-e frica
privindu-ma
m-ai chemat sa ma asez
lânga tine
eram acolo
tu si cu noaptea
eu si cu tine
te-am rugat sa ma
învelesti
fiindca lacrimile uneori
sunt reci