PAGINI DUNÃRENE

femeia nisipului

iulie. atât de cald. sunt în jur de 36 de grade C plaja aglomerata. femeia tânara privea marea ar privi-o zile si
nopti în sir fara plictiseala sa se contopeasca cu ea.
se juca cu degetele în nisipul fin…cerul era fara nici un nor…
era pentru prima data când traia un sentiment de libertate, de împacare ….o dorinta de a trai iar, de a o lua de la
capat…nu mai spera…credea ca trecuse timpul ei…zâmbea…
un copil trecu cu galetusa de apa vroia sa ridice un castel de nisip, un barbat tânar întinde prosopul la câtiva pasi
de ea, curios, poate doar singur.
nu-i pasa de nimic cu privirea tinta spre orizont simtea o mare caldura în tot corpul. o mare fericire. viata a
început din nou
îl privea EL era în stânga pe nisipul cald cu picioarele aproape de apa îi urmarea liniile chipului era ispitita sa-l ia
în brate
sa-i sarute ochii, gura, sa-i spuna soptit «te iubesc»
nu facu nici o miscare…daruit somnului sub razele soarelui
îl iubea, era acolo doar pentru ea, dar mâine…cine stie…
în el recunoscuse mirosul iubirii, a blândetii, a marii.
un clipocit o facu sa ridice privirea, o barca aluneca usor…se lasa seara, soarele coboara , se apropie de trupul
lui si îl învaluie cu parul «facut palmier» cum îi placea sa spuna – se ascundeau de privirile iscoditoare ale
oamenilor – se apropia
pielea degetele inima ei… erau mai aproape
***
deodata EL se trezise deschise ochii EA îl privea
era mirat de privirea ei vedea o întreaga lume acolo vedea trecutul vroia sa stie totul despre femeia aceasta toata
bucuria si durerea toate fostele iubiri s-o iubeasca ar vrea cum n-a mai iubit-o nimeni pâna acum s-o sufoce cu
iubirea lui …
o prinse în brate si o saruta pe frunte pe ochi pe buze intrara în apa marii alge i se încurcau femeii în pletele lungi
si negre, nu-i pasa, înainta cu el în valurile marii tinându-l de mâna,
ar fi mers cu el asa pâna dincolo de capatul lumii, cresteau,
se înaltau pe valuri, fugeau fericiti….cum sa opresti clipa,
cum s-o furi pentru totdeauna,cum sa-ti strigi fericirea în gura mare regaseau amândoi iubirea de mult uitata, stiau
simteau ca timpul i-a adus împreuna vroiau sa pastreze nebunia, sa n-o piarda, s-o protejeze ca pe un copil,
s-o tina strâns în brate pentru totdeauna
barbatul cuprinse cu bratele soldurile femeii, o lasa pe spate si o învârti usor în cerc pe suprafata apei. femeia
închise ochii soarele în asfintit îi mai lumina putin chipul si-i mângâia gândul…fericirea venea din el cum sa-i spuna
acestui barbat ca timpul s-a oprit în loc cuvinte grave, frumoase, ametitoare,
confuze,… din trup, din suflet femeia parca murmura
sau se tânguia cu ochii închisi nu vroia sa opreasca miscarea aceea în cerc s-o tina asa în valurile marii pâna
va veni iarna sa fie femeia lui,
barbatul se opri , avea genele ude, pielea de pe degete încretise,
parea fericit o ridica de mijloc deasupra capului o tinu asa în aer privind-o tot timpul apoi…o arunca în valuri…
femeia tipa…
cel mai frumos tipat ce a fost vreodata…elibera toata groaza, toata durerea,
elibera lanturile…inima îi sari din piept stia ca e acolo, o astepta, femeia se ridica din apa învolburata
însetata de …tot…respira aerul, privi cerul, îsi potrivi trupul de al lui, erau singuri într-o noapte de iulie…
mai târziu, spre miezul noptii…
uneori barbatii si femeile îsi pierd gratia atunci când
sunt dezbracati, pentru unii nuditatea este o spaima o angoasa un complex femeia aceasta chiar si îmbracata avea
aerul
ca e goala. se priveau sub clar de luna,
se
scufundau în maretia marii
chiar în locul în care raza lunii încalzea mai tare apa
barbatul o privea : parul lung ud era lipit de linia corpului, formele traiau propria viata, pieptul si tot trupul
cuprindeau parca doua vârste
de adolescenta si de femeie în acelasi timp
o respira
se bucura de parfumul ei
pielea sarata…avea momente când chipul lui
parea nefericit
nu vroia s-o lase pe femeia aceasta sa fuga
ar fi vrut s-o pastreze mereu lânga el
sa respire odata cu ea
…se spune ca de persoana care ne este cel mai drag ne temem cel mai mult…
iubise mult în viata lui
încercase toate relatiile si cunoscuse
trupurile femeilor mai bine
decât ele
vorbele si soaptele amantelor nu-i mai trezeau sentimente nu mai vibra nimic
stia ca fiecare poveste se termina la fel
sentimentul întâlnirilor banale îl urmarea pretutindeni ..
acum parea
sa-si traiasca clipa din carne
cu furie
cu deznadejde cu voluptate zile si nopti întregi
stiu
pentru el
EA devenise povestea tuturor povestilor si învata s-o cunoasca mai bine sa-i stie aroma, visele secretele…toate
aceste gânduri îi trecu atunci prin minte în mijlocul marii în noaptea calda,
ei da, o iubea…