POETI DIN DIASPORA

FLORENTIN PALAGHIA
(Paris)

Bocetul-vers
Aud în urechi bocetul luminii în fasa.
Esti acum aerul
desenat de un pictor
pe o guasa.

Ecoul
despartit de o cratima
îmi umple cu albastru ochiul
si fiecare centimetru de lacrima.
Încerc sa uit ca esti treaza,
vidul rastoarna universul,
în balans lumea lacrimeaza
în pleoape versul.

Serpi lunatici
Când serpii se-ascund între riduri
orbecai tacut printre ei
un pustnic pierdut în pustiuri.

morgana e marea si-n pliuri
ascunde dorite femei
zapezi infinite si liduri
corole de ceruri si niluri

si rugi ostenite si zei.
Desertul se-ntinde lunatic
si serpii coboara din cer
patrund între riduri semantic
îmi intra-n artere si-mi cer
sa fiu vesniciei ostatic,
s-alunec prin lume cu ei.

Dilema
Pe câmpul de lupta soldatii
asteapta linistiti armistitiul,
norii laptosi pe cerul de zgura,
cuvintele poemelor ravasite,

cetele de îngeri fâlfâind
prin universul de spuza.
Descopar erorile mele,

încerc o stare,
te iubesc înca
desi aceasta lume
dispare.

Începe razboiul,
ne vom alia cu îngerii de vata
nestiind cine a câstigat
ori a pierdut vreodata.

Poate ca mâine
Ocupat de la un timp cu cerul
ma rog de cuvinte.
Lovind cu o mâna clopotele limbii române
îmi închipui c mai pot sa modelez
umbra unui poem
si ma agat de o stea închipuita.

Nu mai reusesc
ca ieri,
dar poate ca mâine
tresarind
atunci când ma vei lua de mâna,
voi îmblânzi trecutul...

Amprente
Crezând ca ma mai iubesti înca
sorb cerul ca pe o cafea aburinda.
Cuvintele se desprind
si se asaza libere pe trupul tau
de marmura cenusie
lasând amprente albastre.

Încerc sa scriu.
Stelele se cern printre gene.
Te-ai trezit si ma cauti.
Îngeri de vata lovesc cu aripile tavanul,
cuvintele mi s-au lipit de buze
si sângereaza.