DEBUT

Delirul
de Andreea Violeta Bobe
(stundenta, Galati)

George mânca de rupea pamântul, iar în jurul lui dansau balerinele îmbracate în culori pastelate cu ursuleti de plus în brate. Pe masa sticla de coniac jumatate goala, jumatate plina statea ca un bibelou scump cumparat de la antichitati. Fumul de tigara iesea din narile scortoase ale lui George, iar mustatile lui se leganau odata cu miscarile buzei uscate. Cutia cu trabucuri sedea tolanita pe covorul persan din sufragerie. Fetele nostime dansau dupa muzica pe care Toader o cânta la tobele tribale. Ca niste spirite dezlantuite dansatoarele facura o hora sa lbatica în jurul lui George, care deja ametise de la cinci pahare de bautura. Toader simti ca-l cuprinde moleseala si adormi cu fata-n portativ. Miruna cea mai tânara dintre toti petrecaretii îl lua pe betivul euforic de mâna stânga si-l duse-n balconul care da spre strada. Balerina îsi linse buzele cu pofta, apoi îl musca pe George de lobul urechii cu minunatele ei piersici rozalii. Acesta bucuros de insistentele tinerei zâmbi sagalnic si scoase din sacou un mic inelus. Miruna vazând micuta bijuterie rosi de uimire în timp ce mustaciosul râdea cu gura pâna la urechi.
- Conita, striga el cu glasul ragusit, inelul asta l-am luat când am fost la Bucuresti cu trenul. Acest mic obiect a apartinut unui boier pe vremea domniilor fanariote si mi-am vândut pamântul ca sa-l cumpar. Vezi tu frumusetea asta mica? Am sa i-o dau fiicei mele mai mari. Ea e unica mea comoara si-mi doresc tot ceea ce-i mai bine în viata pentru ea. Îmi pare asa rau ca nimeni nu o baga si pe ea în seama si mi se rupe sufletul când o vad trista sub stejarul nostru. Când era mica eu ma jucam cu ea spunându-i ca acolo va veni un print care-mi va cere mâna ei. Pe atunci credeam ca spusele mele sunt doar povesti, dar acum vad ca ea chiar s-a bazat pe vorbele mele si sufera ca nimeni nu o baga-n seama. Nu înteleg de ce! Are aproape patruzeci de ani si nu s-a realizat. A facut literele, e bogata, are afaceri în Brasov si Sibiu, are câteva case în sudul Frantei, dar nu-i îndeajuns. Stii ce-i lipseste? George se opri din vorbit, mai lua o gura de coniac, apoi începu cu un glas si mai ragusit: Îi lipseste o familie, iar eu nu voi avea nepoti care sa-mi poarte sângele peste veacuri. Stii cât de greu e pentru un parinte care a realizat atâtea în viata sa-si vada unicul copil viu esuând?
Dintr-o data George izbucnind într-un hohot de plâns.
Miruna se uita cu ochii înlacrimati la bietul batrân care-si plânge de mila, beat, fumat ca o bucata mare de slanina, apoi fugi suparata din fastuosul balcon îndreptându-se spre camera cu instrumente. În urma ei aburi de iasomie si lavanda se împrastiau ca un mister în drumurile strabatute de întunericul noptii. Esarfa ei lila¬violet cazu pe covorul persan printre trabucurile si paharele mânjite de coniac. Între timp Toader se trezi din somn ametit de aburii alcoolului . Recita din volumul de Faust din mâna stânga dansând pe muzica jazz care rasuna din tobele nebune. George îsi reveni din plâns si pleca sa o gaseasca pe tânara careia i-a simtit buzele carnoase rasfirându-se pe urechea lui îmbatrânita. Dintr- o data simti ca se ratacise; nu mai cunostea casa, iar salonul cu bautura disparuse, petrecaretii la fel. Casa deveni un loc necunoscut, parca ireal, din alta lume. Peretii vibrau de voci ascutite, mobila se cutremura gemând, ferestrele se blocasera si aerul se facu sufocant. George mergea prin coridoarele straine strigând în gura mare. Nimeni nu-i raspundea, doar o oglinda într-un colt cenusiu stralucea ademenitoare. Barbatul se îndrepta spre ea. Ajuns în dreptul ei exclama:” Nu se poate! Arat exact ca în tinerete.” Alerga ce mai alerga, iar în fundul unui coridor lucea o lumânare lânga statuia lui Hecate. Dedesubtul ei aceeasi oglinda în care se privise adineaori era mânj ita de sânge. Se uita din nou în ea si o vazu pe Aglaia, fata lui cea mare dansând cu Miruna si celelalte balerine. Toader zacea mort pe podea cu teasta sparta, iar sângele îi curgea peste “Faust” prelingându-se pe covorul persan. Miruna cu ochii migdalati o musca pe Aglaia de ureche, iar femeia lesina zâmbind. George striga din gura de sarpe distrugând blestematul obiect îm mii de bucati. Cu mâinile mânjite de ceara azvârli statuia zeitei în perete spargându-l. Nervos îsi scoase bricheta si o sticla de coniac din sacou. Turna bautura peste tot holu’ si dadu foc casei. Largi gauroiul din perete si fugi nebun de nu stia ce-i cu el. Casa ardea ca o torta imensa în miez de noapte si George alerga urlând în padure pâna când umbra-i disparu printre copaci.