TINERE CONDEIE

Sabina Daniela Penciu
(eleva, Galati)

despartire
tot ce mi-a ramas – un tren de hârtie, fara destinatie
tot ce ti-a ramas – un fluture alb,
abandonat pe pleoapa ta, care tine captive amintiri
spalacite, verzui.
blestemat sa ma vezi numai pe mine,
la fiecare zvâcnire de aripa,
pâna când
paianjenul nu cruce
îl
va
în-ghi-te.

Dialog pentru cerul albastru
M.: Ssss, adie vântul…
A.: Mie-mi place când stranuta.
M.: Vrei sa raceasca?
A.: Nu neaparat. Vântul sopteste… doar uneori mai
stranuta secrete…
M.: Asculta-l!
A.: Când eram mica, m-a ridicat cu tot cu umbrela!
Parca eram papadie.
M.: Esti ca o floare rara, ce nu mai e, despre care
batrânii îsi amintesc povesti.
M.: Tacerea-i mai frumoasa.
A.: Si daca ochii mei se încapatâneaza?
M.: Ei nu mint.
M.: Te gâdili în palma?
A.: Uneori.
M.: Te sarut în palma.

***
Toti pescarusii
Înghesuiti aici
În ochii tai
Care tin captiv eter(n)ul
Aerul devine plumb
Sugruma barcute de hârtie
Ce vin si pleaca
Spre inima ta

***
Iata pleoapele tale
ninse de lumina,
ce tremura sub apasarea sarutului.

Sufletul tau e prea frumos
si soarele îl tine închis
în lumea lui,
unde fiecare bataie a inimii
naste un gând
despre mine.

***
inima mea e gravida din nou
cred ca va naste o iubire mare.

Jocul de-a v-ati ascunselea
Iarna asta e cumplita. Copacii scheletici si-au înfipt ghearele în pieptul cerului. Soarele e un pic mai palid azi, ochii mei un pic mai reci. Ne jucam de-a v-ati ascunselea.
- Ia tu inima asta mica! îti zic - Ce sa fac cu ea? Nu vezi ce mica e? Mica si slaba! Ramân cu inima în palma. O privesc.

- Mijesc eu! Tu ascunde-o. Aproape mi-o smulgi si o tii strâns în pumnul tau.
- …8, 9, 10!
- Succes! îmi spui calm, cu un rânjet bizar pe chip. Dupa o cautare zadarnica si îndelungata, ma întorc, punându-mi speranta în tine.
- Asa-i ca ai pus-o la tine în piept? Ca pe un martisor!
- Nu-mi trebuie. E bolnava. I-am daruit-o lumii. Eu nu cred în dragoste.
Din acea clipa, suferinta m-a luat de mâna si m-a plimbat prin lume. Nu gasisem nimic pâna astazi, ziua mortii mele. Am trait cu acest gol si cu disperare, fara sa gândesc o clipa.
Merg de mâna cu suferinta spre cer. Acolo o vad, batând puternic si neîncetat, ca un orologiu. Pâna azi, n-am stiut ca Dumnezeu m-a tinut asa strâns de mâna.