SALON POETIC 2013

Ioan Mazilu-Crângasu
- ...si totusi Sonetul! -

Miez de septembrie
Un cer pâclos, prevestitor de ploaie,
Frunzisuri de caldura toropite
Si muste spre ascunzatori grabite
Din calea pluvioaselor suvoaie.

Vezi toate vietatile pitite…
Un vânt rebel pomi tineri îi îndoaie
Rupându-le paianjenilor straie
Si-neaca guri si ochi pe negândite.

Curenti reci-calzi si se lipesc de piele,
Un gust salciu si-un iz putred le simti
În timp ce buhne-apar ca pieze rele…

Lumina însasi parca are zimti,
Iar noptile-s din ce în ce mai grele,
Lipsite de sperante si credinti.

Trandafiri de octombrie
O, trandafirii toamnei, fete mari
Cu ochii albi de plâns, nesomn si dor,
Cu ochii rosii ori galbeni ca de clor
Si sâni ce nu se mai pastreaza tari…

Un brumarel se-asterne-n parul lor,
Pe sub nasucuri le apar lastari –
Tuleiele de repetenti scolari –
Ursindu-le nefastul viitor.

Si iata a ramas un sfert de an…
Octombre-aduce grelele sfieli
În fata anotimpului pogan…

Lumina scade, resemnat te speli
De vegetatii de visari, noian
De false si ridicole momeli.

Amiaza de noiembrie
Brumar e aspru, încruntat, hirsut
Si negru de mânie uneori,
Ducând pe umeri stoluri, stoluri ciori,
Iar croncanitul lor parca-l asmut.

Sa-ntepe obraji cu-nghetati fiori
Si lutul cu noroaie vechi umplut;
Sau animal, de frig parând ca-i slut,
În timp ce peste cer cresc negrii nori.

Pâna mai ieri, letargica, o ploaie
Silea sa mute-oceanul peste noi,
Lasând uscatul apele sa-l taie

Si sa-l aduca unde-a fost, ’napoi…
Lichida Terra devenind si trista,
Caci apelor nimic nu le rezista.

Amiaza de decembrie
O iarna ca din vremuri de-nceput –
Ardenta, abundenta, inocenta
Peste pamântul putred de urât,
Acoperind o lume virulenta…

Cad fulgii prin lumina somnolenta
Cu margini nevazute-n azimut…
Dolenta, indolenta, imanenta,
Doamna iarna pare de temut.

O lava rece, alba si pufoasa –
Ca o amintire permanenta
Din vechile clironomii ramasa…

Hulpava si unanim potenta –
Precum se zice: grasa si frumoasa,
Venind cu opulenta recurenta.