INTERPRETÃRI CRITICE

Blândete si intransigenta în actul critic

Poeta Simona-Grazia Dima îsi exerseaza condeiul si în sclipitoare si pertinente comentarii care iau, de multe ori, forma eseului. Fara a îmbratisa o metoda critica sau alta, Simona-Grazia Dima este o excelenta cititoare care stie sa patrunda în profunzimile textului si sa duca mai departe gândurile autorului, virtualitatile textului, integrându-le în propriul sistem de referinta. Este cititoarea pe care si-ar dori-o orice creator. Ea stie tainele actului creator si citeste, de aceea, cu empatie textul, cautându¬i întelesurile, frumusetile, tehnicile de constructie.
Nu exista, asadar, o incompatibilitate între poet si critic, vesnica dilema a literaturii. În actul receptarii critice, Simona-Grazia Dima priveste opera din afara, obiectiv, si dinauntru, subiectiv. Si daca nu teoretizeaza o metoda anume, are, însa, o conceptie originala despre statutul criticului, teorie care o individualizeaza ca poet si critic. Perspectiva pe care o aplica în lecturile sale este, cum spuneam, deopotriva, din afara si dinauntru. Din afara ca receptor al altor universuri fictionale; dinauntru, în calitate de creator de universuri fictionale.
Ea întrupeaza aceasta dubla ipostaza – creator si comentator de universuri fictionale. De altfel, se marturiseste în acest sens: „Nu ma pot închipui altfel decât citind, dintotdeauna, scrierile altora, în paralel cu faptul de a scrie eu însami (îndeosebi poezie)”, un „scorpion blând”, manifestând mereu o „bunavointa confraterna”. Poate gradul de subiectivitate este mai mare, dar gustul estetic prin care se orienteaza în labirintul literaturii o face sa nu greseasca în judecatile sale critice.
Cititor lucid si critic, Simona-Grazia Dima îsi apropriaza textul cu empatie, fara a fi, însa, permisiva. Intransigenta se intersecteaza cu blândetea, „blândetea scorpionului ” presupunând aceasta asociere de contrarii. Ea întelege procesul creator si, de aceea, criticile sale nu sunt atinse de rautatea cârcotasului. Ele emana exigenta creatorului care este convins ca nu lauda desarta îl ajuta pe creator, ci evidentierea imperfectiunilor, prin depasirea carora se poate apropia de desavârsire: „Autentica prietenie presupune o bonoma severitate – pentru a usura renasterea noastra zilnica, efortul, reluat în fiecare dimineata, de a deveni un om reânnoit sau revelat, de a lua viata de la capat (crez al scorpionului metafizic)”. Nici obtuzii, nici narcisistii nu înteleg si nu accepta sugestiile critice, neîntelegând nici efortul scorpionului, sacrificiul sau care consta în „modul în care îsi marunteste cu buna stiinta viata, pentru a darui din ea altora, priviti ca variante ale sale, alter ego-uri”.
Simona-Grazia Dima mediteaza asupra acestui dublu statut. Scrisul este o vocatie si, fiind o vocatie, presupune scrierea cu tine însuti: „Delicat lucru, asadar, sa scrii despre altii, atunci când esti tu însuti poet. E vorba, oricum, de doua existente net diferite, clar diferentiate. A fi poet si a scrie, totodata, critica e pentru mine sansa de a trai un numar virtual infinit de vieti, de a încerca, în fiecare moment, sa devin altcineva, afundându-ma în apele plutonice ale gândului prim, neîmpartasit, izvorul secret al oricarei emisii artistice. Scriind critica, m-am simtit un om total liber, neîngradit, cu orizonturi vaste înainte. N- am experimentat niciodata o mai intensa senzatie de dezmarginire, de salt spiritual, de zbor”.
Textele, „eseuri si comentarii critice” reunite în volumul Blândetea scorpionului1 , sunt texte din diferite perioade ale devenirii sale ca scriitoare. Cele mai îndepartate în timp sunt din 1981 (Traian T. Cosovei, Emil Brumaru, Matei Visniec, Marin Lupsanu, Bogdan Negru); altele sunt din 1996-1999 (Nicolae Coande, George Vulturescu, Viorel Marineasa, Gh. Mocuta, Mariana Filimon, Ion Chichere, Constantin Severin, Adrian Tion, Ruxandra Cesereanu, Ion Cristofor, Florin Slapac, Andrei Zanca, Bianca Balota, Ion Monoran, Ioan Craciun) si din primul deceniu al secolului al XXI-lea, pâna în 2009, indicând un ritm constant al lecturii în aproape treizeci de ani de literatura: Angela Marinescu, Ioan Flora, Dorin Tudoran, Mariana Ionescu, Lucian Alexiu, Ioan S. Pop, Adrian Popescu, Nicolae Balota, Alexandru Vona, Constantin Abaluta, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Zubascu, Dan Tarchila, Tudor Cristea, Henriette Yvonne Stahl, Dan C. Mihailescu, Horia Gârbea, Mariana Cris, Grete Tartler, Mircea Daneliuc, Radu Voinescu, Constanta Buzea, Cornelia Maria Savu, Angela Furtuna, Iolanda Malamen, Daniel Corbu, Marius Ghica, Nicolae Tzone, Mircea Petean, Dumitru Chioaru, Stefan Radof, Gh. Izbasescu.
Faptul ca autoarea nu le-a ordonat cronologic e un indiciu lasat cititorului pentru a sugera relatia de empatie cu operele si autorii lor, relatie pe care avut-o întotdeauna cu textul literar, ca si absenta concesiilor ideologice. Transpare de aici o metoda: Simona-Grazia Dima s-a lasat condusa doar de criteriul estetic, singurul valabil în actul literar, în creatia artistica. În modul de alcatuire a volumului, autoarea indica o maniera „pointilista”, care se constituie ca „autoportretul unui lector care s-a încapatânat sa creada ca niciun autor nu se poate sustrage spiritului, chiar si atunci când îl neaga”. Autoarea citeste cu egal interes pe toti, scopul sau fiind acela de a ajunge la esenta sufletului celui care scrie, de a-l descoperi în dimensiunea lui eterna, prin scrisul propriu. Este acesta si un mod de a atrage atentia ca în evaluarea actului creator nu a eludat niciodata criteriile esteticului. În acest fel, Simona-Grazia Dima se dovedeste o lovinesciana, decantând sigur si parcimonios grâul de neghina, esteticul de alte concepte extraliterare. Ceea ce ne propune ea este jurnalul unui comentator de literatura, „si atât”. Un jurnal atipic, organizat mai mult ca memorial al preferintelor literare, bazat pe selectia afectiva si valorica.
Aceasta pentru ca autoarea considera literatura o initiere, iar creatorul, în consecinta, un initiat. Întrebarea retorica din Argument - Literatura, o initiere?, e mai mult un fel de abordare/ ispitire a cititorului pentru a-l atrage în câmpul propriilor deductii. Literatura este o initiere atât pentru poet, cât si pentru critic. Dar, criticul este un scorpion, un scorpion... blând! Scorpionul, spune Simona-Grazia Dima, este „simbolul criticului literar în toata plenitudinea autoritatii sale”. Dincolo de ceea ce are el, scorpionul ca „biata fiinta dezgustatoare si enervanta, insatiabila si întruna pusa pe atac”, exista si „o candoare si un sentimentalism foarte aproape de iubire”, afectivitate empatica ce explica disponibilitatea pentru lectura.
În raport cu literatura, cu actul lecturii, Simona¬Grazia Dima noteaza cu o liminara sinceritate, incriminatorie, ar putea-o considera unii: „...în esenta, nu am evoluat deloc”. Iubirea, întelegem, nu evolueaza; iubirea se adânceste, capata profunzimi nebanuite. Iar atitudinea ei fata de literatura este modelata, influentata de iubire. O iubire lucida si scormonitoare care conduce la evolutie spirituala, la cunoastere si autocunoastere: „Singura revolutie valabila, am crezut atunci, cred si acum, este cea launtrica, lupta cu demonii interiori si largirea unghiului de vedere”. Scriitoarea a cautat mereu „retrairea certitudinii ca exista un scop spiritual al literaturii, în simbioza cu acela scriptic, estetic, ludic etc.”. Asumându¬ si aceasta perspectiva, Simona-Grazia Dima a scris poezie si critica si „am rezistat”, noteaza ea orgolios. Scrisul este purificare si initiere, un mod de a inventa „propria mitologie poetica”.
Convinsa ca suportul Universului este unul spiritual, Simona-Grazia Dima subordoneaza acestei idei statutul literaturii, crezând în pactul cu înaltul sau cerescul. De aceea, în actul critic, ea este egal interesata de literaritatea textului si de spiritualitatea lui. Perspectica critica este, totodata, literara si spirituala, ezoterica.
Citind empatic, Simona-Grazia Dima tinteste spre esenta personalitatii creatorului si a creatiei. Formularile sale sunt clare, fara pletora lirica, juste, în concordanta cu judecata critica suprasegmentala. În raport cu acest „înalt” sunt formulate aprecierile si judecatile sale. Ele pot fi punct de plecare pentru altele, contestate sau nu, dar nu pot fi banuite de lipsa de obiectivitate. Legatura cu textul exista mereu. Consideratiile nu sunt niciodata j oc liber al inteligentei, determinat de parti-pris-uri sau de idosincrazii. Din aceasta ecuatie, Simona-Grazia Dima nu uita creatorul. Creatia este o rasfrângere a personalitatii acestuia si a-i delimita spectrul este aspiratia si scopul sau.

1. Simona-Grazia Dima, Blândetea scorpionului, Ideea Europeana, Bucuresti, 2011.

A. DOBRE