SCRISORI NETRIMISE

de STERIAN VICOL

Tristetea mea
Tristetea mea te vâneaza
la miezul noptii, cum rândunicile
ciugulind zborul atâtor seminte

În lanul curgând în soare
nu stiu unde esti tu si unde-i
floarea-soarelui

În sicriul de iarba, copiii
mimeaza plecarea în Dealul satului
picurând sânge în pâinea calda
rupta apoi si aruncata
pasarilor din lanul de floarea-soarelui.

Ochiul si floarea
Lovit c-o floare, ochiul orbeste
pe coasta Râpii în pravalire,
în timp ce marul rasucind un vierme
devine racoros în gura flamânda

Ochiul si floarea, dar si marul,
si viermele, si gura, iata, însumeaza
însasi apropierea de sunetul rupt al tarânii
înscris într-un cerc de-un copilandru

Amintiri din câmp
Sa dormi visând într-un lan
de tutun, unde albinele perforeaza
florile albe cautând deschizatura gurii
parintilor atipici în memorie
odata cu ploaia neagra a plânsului
care a mai ramas

Si-atunci sa te trezesti brusc
sa strigi precum copilul
alergând descult dupa oile albe
sângerând câmpia cu mieii
pe jumatate afara

Umbra Râpii
Bântuit de umbra Râpii din copilarie,
legând si dezlegând satele din doua,
niciodata n-am sa stiu în ramul
stejarului, cum se scrie cerul
si versul în oglinda Mariei

Strofe pentru mai târziu
Ce are inima ta cu inima mea,
Cine o stie cum bate, cât bate,
Ca e-n departare, buna sau rea,
Ca o ploaie ce ochiul strabate –

Ce are vocea ta cu destinul
Unui plop ce putea fi stejar,
La umbra lor sângereaza vinul
Baut de-un poet solitar –

Ce are, daca are, sângele meu
Cu dulcea colina de dinspre vale,
Ce are inima, cui, ce bate mereu,
Luminând destinul vietii tale?...

Cum ninge-n amintire, cum plopii
Torc zapezile si le fac semn
Catre poarta alba de care m-apropii
Unde vii tu si te îndemn –

Corabia-mi usoara tot cânta pe ape
Cautând tarmul cu nisip înflorit,
De trupul tau, între aripi si pleoape,
Siroind de valuri ca-ntr-un rit –

Absenta ta doare ca o rana deschisa
Pe care visatorii cu pamânt o astupa,
Eu caut izvorul cu apa prescrisa
Nainte de a o bea si dupa…

Cum sa-i destrami camasa, cum
Sa rulezi matasea pe bratele tale,
Când ninge-n fereastra, ninge pe drum,
Si pomii curg cu gradina la vale.