UMOR DE PE PRUT

4 SCRISORI FANTEZISTE DE DUMITRU MARIAN

Scrisoare catre Cometa Halley
Intra în primavara uitatul meu salas,
Înviase la muzeu o musca-n eprubeta,
Batea vânt rece dinspre Calarasi,
Când te cheama vrajit un sunet de trompeta.

Mi-a lunecat lumina-ti pe fata draga mea,
De m-a împovarat cu amintiri buimace...
Chiar ti-a fost greu sa ma ridici spre stea?
Ai fost aproape doar, puteai sa vii si-ncoace.

Trimit ravasu-acesta spre tine, te implor,
De treci în doua mii si sasezeci si unu -
Sa nu ma uiti, pastreaza în coama-un locusor
Din toto sa ma alegi pe mine unul.

Sa nu ma uiti, te rog, frumoasa mea Halley,
Sa nu ma uiti pe-aici, sa nu ma lasi!
Trimit si-adresa-ntreaga, daca vrei:
Moldova, Codrii, Buda, Calarasi.

Nicolae Popa

Voiaj
Trezeam din mine gândul, ce adormi pe-o carte
Si-l trimiteam departe de adapost si vreri...
(Sub semnele chemarii, vezi, timpul ma împarte
În trei marimi: Azi, Mâine si nebulosul Ieri).

Pe-a gândului aripa ma departam de Terra
Cu-o nostalgie-n suflet si-o teama de ceva.
În stânga-mi ramasese Saturn ca o Sombrero,
Un semn de exclamare Halley se mai vedea.

Vâsli prin armonia stelara infinita,
Pe lânga Leu, Fecioara si Scorpion trecui.
Sta Hercule cu Lyra la brat ca o ispita
Ma urmarea Dragonul cu ochii lui verzui.

Se bucura Pegasul, vazându-ma în zare
Ca semn de politete mi-a nechezat un pic
Îmi catarai distrata faptura-n Carul Mare,
Dar scârtâira roate si hop! În Carul Mic.

Întâmplator îi prinsesem privirea sfidatoare
Casiopeii mândre aflate-n calea mea...
Ma întorceam acasa cu-n semn de întrebare
Iar cel de exclamare pe bolta se topea...

Ludmila Sobietchi

Traiasca Poezia!
Ah, floare, ah, vapaie, ah, fructe-nnobilate
De cruste-aurifere, de nimb medieval.
Nirvana-si mâna afa spre mine val cu val,
Dar lumea târg anunta de frunze si pacate.

Stihii înlantuite în pauze de rod
Au cotropit tarabe si spatii cu mireasma,
Surâsul de Madona se vinde cu agheasma,
Pastravii stau alaturi de cartea - Moné Clodt.

Ah, Doamne, din afundul stravechii Galaxii,
Au unde e credinta? ALtarul e-n risipa!
Stau pe cântar Ideea, Cuvântul si Aripa,
Si Papagal si Aer, se vad în colivii.

Grabita-ntorc Clepsidra si Cronos ma lanseaza
Lumina înspre ceruri de aici de pe pamânt.
Tin versu-mi drept icoana, cuvântul tin drept sfânt,
Biserica augusta ma cred cu minte treaza.

Stropesc cu apa moarta ce-mi pare pagânesc,
Opresc în loc tot târgul cu forta de magie,
Îmi tai apoi o hrinca din Marea Vesnicie,
Hipnotizând norocul, rupându-l din gramezi...
La naiba târgul, frate! Traiasca poezia!

Valeria Grosu