PAGINI DUNÃRENE

Balerina

Dantela alba cu broderie marunta, transparenta, se agatase de piciorul scaunului fragil, gata sa cada peste oglinda mare prinsa în perete. Balerina gratioasa se opri din dans, umbra-i lina tremurând usor scurgându-se între zid si podea. Se apleca cu eleganta peste speteaza scaunului, privi mirata, clipi de câteva ori, zâmbi enigmatic, apoi apuca cu câteva degete rochia care se termina într¬o trena scurta si-o elibera din strânsoarea buclucasa. Puse mâinile subtiri, trase parca în portelan alb, pe soldurile abia conturate, se îndoi cu gratie spre stânga apoi catre dreapta, se salta dârza pe poante, statu nemiscata, urmarind câteva secunde cu ochii migdalati reactia pianistului.
Barbatul, un lungan subtire de treizeci de ani, mustacios cu degetele lungi, cu tricoul albastru, parca prea mare pentru omoplatii lui conturati, dadu nedumerit din umeri, închina capul asupra claviaturii pianului si începu sa cânte cu virtuozitate. Clapele albe si negre se ridicau îndracite, se coborau într-un dans diabolic, taind linistea salii, acoperind în acelasi timp zgomotul pasilor ei. Secundele se scurgeau fara repaus, amestecându-se cu melodia din cutia mare, magica.
Pe luciul parchetului din bambus un fluture îsi deschidea aripile intersectându-se cu piruetele ametitoare, nebunesti ascunzându-se dupa faldurile rochiei, ca mai apoi, vesel sa strabata încaperea din colt în colt si sa se lipeasca ametit, ca un sarut patimas de geamul murdar.
- Ah! Uita-te si la acesta! exclama pianistul mai sa-si rupa gâtul privind spre mica insecta. Ia-te dupa el!... murmura printre dinti.
Tânara se ridica pe vârful piciorului pregatindu-se de o rotatii consecutive si Grand pirouette. Duse de câteva ori cu mâinile arcuite deasupra capului, zâmbi cu ochii închisi, se apropie încet, facând o reverenta. Razele soarelui se agatasera în cocul ei prins în clame stralucitoare. Aripile fluturelui se miscara într-u sens apoi în celalalt se aseza pe bratul stâng al fetei, statu neclintit câteva secunde, si brusc se dezlipi continuându-si zborul indecis prin camera. Sunetele cristaline, chemarea la dans nefireasca, fascinanta, nebunie graduala desprinsa dintr-un jos diabolic proiecta pe un ecran invizibil un tablou pictat de Edgar Degas. Cei doi împleteau fascinant jocul zborului rupt dintr-un vis, miscarile trupului emanând pasiune si delir îmbinate cu miscari accelerate. Bratele si aripile stropite cu doua culori din curcubeu se împreunau sub acordurile halucinante ale muzicii, pasii mici pe poante, piruetele înalte, spagatul prelungit în aer dezlantui scena inocentei, sau a pasiunii mistuitoare, pentru amantul perfect, devotat sa viseze alaturi de ea. Miscarile deveneau mai ample, gâtul suplu plin de vitalitate înclinat usor pe spate, alint feminin, oscila între realitate si halucinatie, agitatia antenelor, atingerea palmei si a firelor de par perfect prinse cu panglici de catifea rosie, toate acestea se prelingeau pe oglinzile laterale ale salii de dans.
Eleganta si n oblete în bataia lunga din aripi transparente închise pe verticala, fixeaza linia orizontului, apoi o bucla modeleaza aerul pe clape sidefii ale pianului. Se strecoara între degetele lungi si noduroase, se-ncurca pe sub genunchii proeminenti ai barbatului care-i urmarea cu privirea miscarea scenica neregizata.
Fata pianistului trada nedumerire. Apasa cu putere clapele tocite ale pianului, se opri o secunda, privi taios spre insecta jucausa si cu o forta extraordinara revarsa melodia clasica, un allegro prins într-o cutie muzicala. Repeta masurile o data si înc-o data pâna când pasii plie ale balerinei capata precizie si expresivitate. Din când în când se ridica cu pieptul osos deasupra pianului, scutura nervos din cap ca apoi sa-si plimbe mâinile prin aer dirijând o orchestra imaginara. Si din senin relua o melodie lenta, iar dansatoarea gratioasa precum Carlotta Grisi executa arabesque cu sensibilitate si duiosie dar si pasi iuti de bourree, pasi pe poante ca si cum ar fi zburat neobosita pe deasupra podelei.
Fluturele plutea prin aer parca dialoga cu trupul tinerei pornit în cucerirea sinelui si a libertatii în cautarea permanenta a verticalitatii. Zbura pe culmi imaginare si se lasa condus de energia miscarilor balerinei. Aceasta se visa în saloane de bal pe scene de opera printre balerini celebri. Mâinile si picioarele se miscau de parca ar fi dorit sa cuprinda universul. Brusc reveria se spulbera. Deodata fluturele batu rapid din aripi si se contopi discret cu linia orizontului vazuta prin fereastra.
Privirea plina de caldura a pianistului o trezi la realitate. Dansul se terminase. Doar muzica prinsa de clapele albe ale pianului vechi rasuna în adâncul trupului ei si înca mai vibra, mai vibra...

Violeta Craiu