Un poet crestin - Vasile Simon

Suflet de toamna
Haina rece, pe suflet de toamna
Acopera trupul târziu,
Foc de frunze se-aseaza-n taina,
Coboara în noapte, pustiu.

Pomi carunti cu salbele dalbe.
Despuiati de marame, sarmanii,
Nu mai curg din belsug salbe,
îsi preschimba hainele cu anii.

Se-aseaz-alene peste hramuri,
În zori, cu pânza argintie,
Cu abur reavan printre ramuri
Mor, dar la anul, or sa-nvie!

Sub plopi de ceas
Sub plopii-nalti, uitati de ceas,
Cu aripi negre, ochiul tras,
Adoarme-nchisa, un popas,
Privirea marginita de un pas.

În straie alene-n sarbatoare,
Cu gust de lacrimi de fecioare,
Sub plopii-nalti, cu cingatoare,
Adoarme-nchisa dalba-mi floare.

Când miezul zilei oarbe
O bate-n ochi si-o soarbe,
Sub plopi, de ani, ea doarme,
Bulgar de soare-n salbe.

Voinic Dor (Doina)
Copila copilita,
Glas de primavara,
Cântec pe sub seara,
Cu raze de flori,
Ma arzi cu fiori.
Hai cât mai aproape!

Te sarut sub pleoape,
În limpede râu,
Sa te strâng de brâu,
Fara cingatoare,
Sa te scald sub soare,
În unde-izvoare -

Sa-ti aduc sa bei
Lapte-n flori de tei,
C-un dulce sarut
Cât un bob naut,
Fagur parfumat,
Cu dulce oftat
Din pieptu-mi fierbinte,
Croit din cuvinte.

Fluturi albi sa cearna,
În poale sa toarna
Cu sclipiri de roze
Sa-ti mângaie roze
Sa-ti atinga buze
Si sa-ti cânte-n soapte
Doru-mi de departe...

Copilita Lita!
Bob de alunita,
Glas de primavara,
Cântec pe sub seara
Cu raze de flori,
Ma ridici în zori,
Copilita Lita
De din veche vita!

Te mângâi în tacere
Te mângâi cu soapte din minte
Te-alint cu taceri si cuvinte,
Tu, taina ce-mi apari în fata
Îndepartând fiorii de gheata.

Te tin ascuns în scorbura mintii
Blagoslovesc Marirea Ta parintii,
Sfiintii-n rugaciuni si-n lacrimi
Ce-alunga far’de legi si patimi.

Tu taci, ei tac si te privesc
Si râde sufletul când te-ntâlnesc
Gândul curat zboara spre stele,
Lumina esti, mai sus de ele.