PUNCTE DE VEDERE

“O, Românie trista si însingurata”

Cunoscut ca o personalitate distincta, cu o vasta cultura româneasca si universala, si în acelasi timp, creator de cultura si educator incontestabil al multor generatii de tineri, iubitor al gliei si neamului, prof. dr. Petre Iosub simte ca mai are multe de spus si facut pentru binele României. Si pentru a-si împlini misiunea divina pe acest pamânt românesc drag, cum ar putea mai bine sa procedeze decât apelând la ceea ce îi este mai la îndemâna, harul si darul scrisului. Autor al mai multor volume din varii domenii, fîlosofie, publicistica, poezie, mai adauga operei sale o carte intitulata deosebit de sugestiv si dureros în aceeasi masura, “O, Românie trista si însingurata ”, Editura Thalia, 2013.
Cartea impresioneaza prin analiza riguroasa a societatii vremurilor pe care le traim. Metoda de analiza este incizia, operatia adânca în carnea vie a societatii contemporane. Instrumentul ales în acest scop este busturiul ratiunii profunde, mânuit de o minte ascutita, treaza si vigilenta. Profesorul Iosub porneste în demersul sau de la observatia atenta si meticuloasa a starii de fapt din România. Are o atitudine echidistanta fata de fenomenele manifestate, relatând faptele în mod realist, cu o logica si coerenta a argumentelor îmbatabila. În acelasi timp apeleaza la umorul sobru, trist, sarcastic, “face haz de necaz”, asemenea românului hâtru, rabdator, dar neînduplecat atunci când îi sunt sugrumate valorile fundamentale cu care s-a nascut si crescut si se transforma în “fiara”.
Autorul prezinta un tablou veridic al societatii românesti în contextul globalizarii, starea natiunii române în degringolada, datorata atât unor cauze interne, cât si externe, dezvaluind astfel, cu tristete, amaraciune si revolta tarele societatii postdecembriste. Cu acelasi spirit critic se apleaca asupra Europei “zguduita de ambitii individuale si cu repercusiuni dintre cele mai triste pentru România”. De asemenea, realizeaza o analiza pertinenta a contextului international actual, punând cu dibacie pana scrisului pe ranile cele mai dureroase ale umanitatii, pe malformatiile întregului sistem mondial, pe sistemul bine organizat cu planuri diabolice de suprematie a celor putini si bogati, numindu-i “ pungasi”, asupra altora, multi si saraci, luându¬ le din “ograda proprie pâna si ultimele ramasite de speranta de viata prin înfometare, îmbolnavire, analfabetizare”.
Pentru a prezenta adevarata imagine a României de astazi, P. Iosub reia ideea lui Mircea Eliade despre “lichelismul politic”: “tragedia si paradoxul unui moment istoric în care predomina politica este ca oricine poate ajunge puternic, ca nu mai exista ierarhia valorilor si a fortelor creative” (Profetism românesc, România în eternitate, Editura Roza Vânturilor, 1990, p. 134). Dezvoltând aceasta idee, autorul noteaza: “Acest lichelism, infiltrat în institutii fundamentale, devine însusi statul si subrezeste vitalitatea de aparare a societatii, supusa mereu abuzurilor, si reduce, prin sufocare si secatuire, potentialul si capacitatile creative ale oamenilor. Totul se desfasoara haotic si dintr-un anume ordin. Se pierde perspectiva istorica si astfel se instaleaza o dictatura ordinara, care va suprima pâna si libertatea intima de a visa frumos”. (“O, Românie trista si însingurata”, p. 13)
Scriitorul atrage serios atentia asupra mai multor pericole care pot avea repercusiuni dintre cele mai triste pentru România, printre care si cel al natalitatii în regresie mai mult decât vizibila, care se datoreaza dupa opinia domniei sale pierderii “valorilor crestine si schimbarii aproape barbare produse în viziunile si atitudinile asupra vietii si familiei”. (p. 1 1 6). Identificând “gunoaiele societatii românesti”, responsabile de starea jalnica din tara, semnaleaza oroarea de cultura a acestora. “În acest context încarcat de mizerie-prostie, minciuna, sfidare, cât mai multa sfidare, e si firesc sa asistam la un amplu proces de deghizare a nonvalorilor în valori, de excomunicare a inteligentei si bunei-credinte din sala de spectacole a bâlciului politic, jenant si oneros, triumfalist si agresiv, gaunos si tipator” p. 96.
Tabloul general al societatii românesti bolnave mai este reliefat si prin întrebari bine mestesugite, dar deloc retorice: “Or, ce înseamna a urî ratiunea, a urî stiinta si cunoasterea, a desfiinta scoli, spitale, centre de cercetare agricola, industriala, fundamentala? Ce înseamna sa îti izgonesti specialistii peste hotare si sa pui în fruntea unor institutii fundamentale clonele tale?” Raspunde domnia sa: “Înseamna sa urasti din rarunchi fiinta umana, sa-i eradichezi samânta (fertilitatea), sa lasi foamei si hazardului sute de mii de copii si bolnavi. Mai înseamna sa vrei sa pui mai repede capat culturii si istoriei neamului românesc si sa te retragi în barca ta în alt colt de lume ca un las lacom si plin de sine.” Considera ca cei care conduc astazi destinele acestei tari sunt aprigi dusmani ai românului ca fiinta umana si ai României ca natiune de sine statatoare cu adânci radacini în istorie. Pe de alta parte, slugile lase si incompetente au ajuns sa mearga în genunchi pentru diverse ciolane de ros de catre ei, familiile lor si acolitii lor politici în fata strainatatii, dând la troc viitorul tarii si al locuitorilor acesteia. Astfel, am ajuns în situatia în care linistea si progresul României este la cheremul strainatatii, “vântul de vest si cel din est” clatina nu numai coroanele neamului, ci si radacinile acestuia. Or, “ramurile” întineresc, se împrospateaza, dar odata dezradacinat un popor, este ruinat, este condamnat la disparitie.
În opinia autorului, este limpede ca puterea unor state este mobilul actului criminal de sufocare, de distrugere a economiilor altor tari, însa cozile de topor sunt în tara, nulitati care au ajuns în fruntea statului prin mituire, santaj, bolnavi de cele mai multe ori de maladia hotiei, tradarii, betiei si ghiftuielii. Persifleaza clasa politica comparând- o cu un “pod imens plin cu lilieci, care actioneaza pe întuneric. Dupa ce ajung la putere, migreaza spre pesteri pentru a hiberna la rece. De fapt sunt captivi într-o pânza de paianjen, cu numele de SANTAJ“. Contureaza portrete morale hidoase ale unor personaje ajunse în diferite posturi de decizie fara a da nume, dar descrierea este atât de fidela si sugestiva încât, nu numai cititorul avizat, ci un procent remarcabil dintre români pot întelege, intui cu usurinta cine se afla în spatele caricaturii literare creionate de prof. Iosub.
Din pacate, ceea ce se întâmpla în România postdecembrista nu este un fenomen simplu si nici singular în istoria poporului român. În decursul vremurilor au alternat episoade de înaltare si decadere, de înflorire si ruginire a natiunii noastre. Desi, cu inima-i suferinda pentru tara si neam, Petre Iosub “are înca sperante în privinta vocatiei morale a poporului român, un popor creat lovit în istorie, umilit adesea de ai sai, dar capabil din când în când de mari rabufniri justitiare”, afirma scriitorul Teodor Pracsiu. Îsi exprima încrederea, asemenea marelui savant român Anghel Rugina, cu care a avut o prodigioasa si prestigioasa colaborare în a pune bazele renumitului Colegiu economic “Anghel Rugina” din Vaslui, ca în aceasta Românie, “trista si însingurata” ,,miracolul economic se va împlini atâta vreme cât va exista libertate si o constiinta de Român.” (Anghel Rugina)
Cartea este exceptional scrisa, nu poti sa o lasi din mâna pâna nu o termini. Si asta datorita stilului curat si atractiv de a nara fapte, evenimente, stari de lucruri. De asemenea, trebuie remarcat si faptul ca autorul volumului este purtatorul de cuvânt si simtire al multora dintre noi, al poporului român. Îl felicitam pe domnul profesor doctor Petre Iosub pentru acest strigat de revolta înaltat spre inima si mintea românilor si speram ca va contribui la constientizarea a ceea ce traim si la trezirea de atitudini din partea a cât mai multi confrati români.

Vasilica Grigoras