MEDALION

Gina Hagiu-Popa, o aristocrata a picturii românesti

Plastica feminina româneasca înregistreaza la loc de cinste numele unei mari Doamne a picturii si graficii noastre, Eugenia (Gina) Hagiu-Popa, artista de notorietate nationala si internationala, pornita pe drumul artei de pe meleagurile judetului Galati. Ajunsa astazi la o vârsta venerabila, desi pare o fiinta fragila, ea nu da înca semne de oboseala, îsi deschide expozitii personale, participa la manifestari colective si de grup, este prezenta la multe evenimente culturale. Cu doi ani în urma, în expozitia „Doamnele picturii românesti”, organizata la Muzeul de Arta Vizuala de pictorita-muzeografa Anca Tofan, am avut prilejul sa-i admiram câteva tablouri expuse pe simeze în compania altora semnate de Dorothea (Lola) Schmierer¬Roth, Lucia Demetriade-Balacescu, Micaela Eleutheriade, Margareta Sterian, Wanda Sachelarie¬Vladimirescu, Matilda Ulmu, Emilia Dumitrescu, Mimi Saraga-Maxy, Viorica Velescu, Alma Redlingher si Yvonne Hassan. Lucrarile Ginei Hagiu excelau prin noutatea subiectelor abordate, prin echilibrul compozitional, prin rigoarea desenului si armonia culorilor, fiind marturia certa a unui penel inspirat si a optiunii artistei pentru a-si racorda creatia la o realitate pe care o transfigureaza cu mijloace plastice în masura sa-i defineasca identitatea.
Pictorita s-a nascut la 11 noiembrie 1924, în orasul Tg. Bujor. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucuresti (1948), unde a studiat cu profesorii Jean Al. Steriadi, Nicolae Darascu si Simion Iuca, iar între 1947-1949 a frecventat si a absolvit si Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica. Pâna în 1958 a lucrat ca actrita la Teatrul National si Teatrul Tineretului din Bucuresti. În pictura a debutat în 1958, la expozitia anuala de stat, cu compozitia „La moartea poetului Nicolae Labis”. Între 1960-1962 a trait si a lucrat în China, împreuna cu sotul sau, pictorul Eugen Popa, la Institutul de Arta din Hangzhou. Aici a tinut cursuri pregatitoare despre Artele plastice din România si Notiuni esentiale ale picturii în ulei. În 1963, timp de sase luni, a lucrat la Paris, în atelierul pictoritei Magdalena Radulescu. A obtinut o bursa din partea Muzeului de Arta Moderna „Stedelijk” din Amsterdam si la recomandarea acestuia a lucrat în stagii de câte trei luni, în anii 1975, 1977, 1979, 1990, în Olanda si S.U.A. În 1987 si 1988 a organizat, împreuna cu sotul sau, în localitatea de nastere a acestuia, Savârsin (judetul Arad), un Muzeu de Arta, realizat prin donatiile sale, ale lui Eugen Popa si ale învatatorului Iosif Dohangie. Între 1982-1991 s-a ocupat de selectionarea, ilustrarea si editarea operelor literare ramase în manuscris ale fratelui sau – poetul Grigore Hagiu. Dupa moartea lui Eugen Popa, întâmplata de în 1996, s-a ocupat de valorificarea operei acestuia prin organizarea unei expozitii retrospective (2004, Palatul Parlamentului, sala Brâncusi) si a editarii unui album de arta, iar în 2008, casa parinteasca a sotului, de la Savârsin, a fost donata Consiliului Judetean Arad si transformata în Casa Memoriala. De-a lungul anilor, si-a organizat mai multe expozitii personale: 1962, Institute of Arts, Hangzhou si Pekin (China); Sala Dalles, Bucuresti; 1963, Muzeele de Arta din Cluj, Arad, Tg. Mures; 1967, Galerie R. G. St. Germain, Paris: 1970, Galerie Terme, Padova, Abano¬Terme (Italia); 1973, Galeria „Galateea” Bucuresti; 1974, Pulchri si Panorama Mesdag, Haga; 1974, 1975, Galerij Zijlstraat, Haarlem; 1975, Galerij Adriana, Thorn (Olanda); 1977, Priseneiland, Amsterdam; 1979 si 1980, Galerij Yijlstraat, Haarlem (Olanda); 1982, Priseneiland, Amsterdam; 1984, Rosa Spier – Huis Laren (Olanda); 1985, Kunst Galerij Lochem (Olanda) si In de Hoojschuur, Orvelte (Olanda); 1987, Galerij Zijlstraat; 1988, Hoojschuur, Orvelte; 1990, Gallery the art of Estem Europe, Denver (S.U.A.); 1991, Kunst Galerij Lochem (Olanda); 1992, Studio H. Sturmer, Miinchen; Galerie Holzinger, Miinchen (Germania); 2010, Bucuresti, Galeria Caminul Artei (expozitie retrospectiva). Este si autoarea unor lucrari de arta murala aflate la Bacau (Casa de Cultura, 1964, ceramica colorata, 65 mp), Turnu¬Severin (Fabrica de industrializare a lemnului, 1966, ceramica colorata, 120 mp), Tg. Jiu (Casa de Cultura, 1968, ceramica colorata, 16 mp), si Buzau (Casa de Cultura, 1978, ceramica colorata, 76 mp). A ilustrat urmatoarele volume ale fratelui sau, Grigore Gagiu: „Fantastica padure”, 1980; „Desemne pe sticla”, 1983; „Alte sonete”, 1983; „Zilele, vârstele, anii”, 1985; „Poeme”, 1986; „Cristal de primavara”, 1991. A fost onorata cu mai multe distinctii: Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului (1959); Diploma si Medalia Meritul Cultural Chinez (1962); Premiul II si titlul de laureat pentru lucrarea de arta murala de la Fabrica „Danubiana” din Giurgiu (1978); Premiul II pentru machete si schite la concursul decorarii Teatrului National din Bucuresti (1970-1972); Titlul de Cetatean de Onoare al localitatii Savârsin (2008); Titlul de Cetatean de Onoare al orasului Tg. Bujor (2011). Artista este si personaj în filmul „Biserica în Poezie” (1998, regia - Grid Modorcea), documentar închinat generatiei 1960, ale carui filmari s¬au facut îndeosebi în biserica din Tg. Bujor, unde Grigore Hagiu a fost botezat, si unde în fiecare toamna poetilor acestei generatii (Nichita Stanescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pitut, Marin Sorescu s.a.) li se face o slujba de pomenire în cadrul Festivalului „Grigore Hagiu”. Lucrari ale sale se afla în muzee si colectii particulare din România, Franta, Italia, S.U.A, Belgia, Germania, Olanda etc. Despre creatia sa au scris elogios Eugen Schileru, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ion Brad, Bernard Blancotte, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Radu Bogdan, Gabriela Melinescu, Octavian Barbosa s.a.
Pictura si grafica Ginei Hagiu au cunoscut de-a lungul anilor mai multe etape, de la lucrarile de început, strâns legate de peisajul si oamenii locurilor natale, pastrate ca o nestemata în memoria afectiva, pâna la cele de un decorativism-abstract sau bazate pe transpunerea în viziune folclorica a unor motive. Aspecte ale realitatii din imediata proximitate a artistei, ale unor locuri din tara, din China si de pe alte meleaguri pe unde artista a calatorit, sunt evocate cu caldura si vibratie poetica. Adesea exprimarea are accente expresioniste sau etaleaza suavitati cromatice de mare rafinament. Atât în peisaje cât si în compozitii ea se foloseste de un desen sigur si dinamic, care-i dicteaza si distribuirea culorii. Materia picturala este asezata în tuse expresive si dense, în ritmuri ce confera suprafetei pictate sonoritati muzicale. Grigore Hagiu, care a fost si un exigent critic de arta, scria în 1984 despre creatia surorii sale: „Sudul Moldovei, acel peisaj de ses deluros, sarac, dar ferm în linii, cu suavitati vegetale deprinse sa se dezvaluie pe de-a¬ntregul numai sufletului plamadit si una cu el, a constituit si constituie înca piatra de încercare a artei profesata de Eugenia Hagiu. Pictorita se reîntoarce la imaginile natale, cu modestie si timiditate, redescoperindu-le abia în timp, pe masura ce lucreaza, drept obsesii fundamentale”. La rândul sau, Eugen Schileru nota: „Ceea ce impresioneaza la Gina Hagiu este puterea cu care este afirmat si consemnat concretul, vizibilul. Artista care gândeste cu consecventa, cu spirit metodic la problemele artei sale, si-a dat seama de faptul ca accentuarea grafismului într-un tablou, într-o pictura, e de natura sa ridice la un exponent nou conflictul prezentat în imagine, dinamica si, în general, tonicitatea acesteia”. Sunt de notorietate în creatia sa ciclurile „Pasari si flori”, „Capra”, „Deal” sau lucrarile de pictura si grafica din perioada chineza, în care artista da frâu liber propriei fantezii, elimina amanuntul nesemnificativ, compunând imagini sugestive, admirabil configurate grafic si cromatic. Expozitia retrospectiva din 2010, de la Galeria Caminul Artei din Bucuresti, care a cuprins lucrari realizate începând din 1947, a fost poate cea mai elocventa expresie a potentialului inventiv al pictoritei, al valorilor adaugate de ea la îmbogatirea patrimoniului plasticii noastre. „Artista ne-a oferit o expozitie cât foarte multe lectii de viata, prin desenele si picturile ei, cum rareori ne este dat sa vedem prin galerii ”, scria entuziasmata Iolanda Malamen în „Luceafarul de dimineata” (Nr. 22, 12 mai 2010).
Pictorita si graficiana din stirpea celor alesi sa ramâna, apartinând familiei spirituale a marilor aristocrati ai artei românesti, Eugenia (Gina) Hagiu-Popa, personalitate complexa, cu un discurs plastic inconfundabil, este o creatoare de mare talent, care în cei peste 60 de ani de activitate s-a daruit cu sinceritate, pasiune si responsabilitate artei, creând o opera vasta si durabila, fara de care istoria artei noastre plastice ar fi mai saraca.

Corneliu STOICA