Porto-Franco

Constantin Bojescu

Constantin Bojescu

Rubrica: Invitatii revistei  /  Nr. 137/2007

INVITATII REVISTEI

CONSTANTIN BOJESCU
(Botosani)

În manuscris

puteai sa crezi ca nu se mai termina
ca toate trec din unu-n celalalt
când lumea plantelor fulgera înalt

aveam puterea sa-ti întind o mâna
si sa te port prin partea mea de vis
ca mierea ta la mine sa ramâna
cuvintele fosnind în manuscris

Din cerul gurii

ca mâine voi pleca de-aici
si o sa-ti para rau o vreme
dureri ca plesnetul de bici
din somnul meu or sa te cheme

si va ramâne vinovata
doar ziua când ne-am cunoscut
dintr-o memorie ingrata
care se pierde în trecut

de vei privi adânc îti lipsesc
eu o sa urc pe serpentine
ca pe Golgota sa sfârsesc

greselile-mi vor fi iertate
când usa lumii-am s-o încui
ma voi târî spre cer cu toate
cele pe pamânt ramân destui...

Amagirea

te obisnuiesti cu toate

cu greu te desparti
de parinti

rana deschisa lasa
plecarea copiilor

în lume se face
pustiu - dorul
ne macina interioarele
departarile scheauna in mine
ca un pui de catel

sufletul meu se gudura daca ai sa vii
daca ai sa mai vii
vreodata

te obisnuiesti cu toate
cum sunt eu obisnuit
cu amagirile.

O povara

cu nu am trait
între amagire si mistificare

temelia acestor plasmuiri
m-a facut sa privesc lumea
cu ochi de fiara
nu spun ca
nu am iubit viata
dar
mi-a devenit o povara.

Nevazutele legi sau cuvintele Ei

"Nu fa asta ca nu-i bine
ay! ay!

întelegi
de ce îti spun
nevazutele legi?"

si vremea a venit
prin rosturile acestea
lumesti
cuvintele Ei
ma ard de mama focului

Un mag

ce sa-mi platesti
când nu ti-am dat nimic
dar ti-am luat realitatea
am alungat norii
deasupra Ta
pluteste un Mag
care îti va spune
ce puteam sa fiu
daca nu as fi fost...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR