INTERPRETÃRI

Movila Miresii
dupa legenda satului Movila Miresii


Recunosc, a mea vina e ca mi-am dorit
sa stau alaturi unui sot iubit!
Curg mii de suspine, de tristete amara...
sufletu-i geme, sarmana fecioara!
Lacrimi sarate pe-ntinderea alba
neîncetat curg prin ger leaga salba
si-i tulbura ochii, durerea sa-i spele
mireasa cuprinsa-i de gânduri rebele,
speranta-i ucisa de-a iernii ninsoare,
destinu-o supune, la grea încercare.
Când zorii saruta larg cerul albastru
mireasa trezita-i de-un glas lin, maiastru,
deschide-ncet ochii si priveste-n jur,
nimic nu cunoaste de-al sau împrejur,
se crede ca-i moarta si în vis pluteste
ca-i pierduta-n omat doar, îsi mai aminteste.
- Vorbeste-mi, copila cu ochi ca de înger,
privirea ma taie ca de-un aprig fulger
si-mi sfarma trupul când la tine caut
iar în inima-mi curg sunete de flaut,
prin fumul zapezii, tu, mi-ai fost gasita
precum o frumoasa zâna adormita.
Cu privirea catre al ei salvator,
tânara îi raspunse lin, încetisor,
c-al ei petitor dintr-un sat, departe
voia sa o duca acasa prin noapte,
iar caii, speriati de viscol, trecând pe-o colina
sania înclinara, ea cazu pe data, iar ei nu simtira...
- Azi-noapte, câinele meu te-a gasit
dupa al sau latrat iute am venit,
si-n omatul proaspat eu am rascolit,
si apoi în casa te-am adapostit.
De-aseara-ntr-una la tine privesc,
în chipu-ti angelic doru-mi ostoiesc,
pustiul alunga-mi, te rog, pe vecie
si-accepta de-ndata sa îmi fii sotie!
Am sa-ti jur credinta pe sfântul altar
si-a mea viata întreaga, îti ofer în dar!
Tânara patrunsa-n stranie simtire
reaprinse-n piept fiori de iubire
si-n murmur de buze îi raspunse: -Da!
de-a pururi, salvatorule, eu voi fi a ta!
Bratele lor se-nlantuira deodata,
pe buzele-arzând sarutul tresalta,
soaptele iubirii se aprind usor...
se-aude un murmur, e-al inimii dor...
Pierduta mireasa, oier si-a luat mire,
a îmbracat rochia lunga de fericire,
iar cu bratul iernii si-a scris în istoria
unui sat din Baragan, prin nameti, victoria...
Daca treci cândva, prin Balta Brailei,
nu uita sa cauti si vatra Movilei,
caci a sa legenda te va fascina
în mirajul sau mereu te-o chema.
Sunt vii marturii scrise-n pânza vietii,
povestind de satul: Movila Miresii.

Cornelia Vîju
(Movila Miresii, Braila)