Porto-Franco

Ma numesc Rosu

Orhan Pamuk

Rubrica: Cartea straina  /  Nr. 137/2007

CARTEA STRAINA

Ma numesc Rosu
de Orhan Pamuk
(continuare din nr. 134)

Premiul Nobel pentru Literatura - 2006 -

Pledoaria pentru stilistica da la iveala esenta stilului oriental, cu precadere a celui otoman. Acesta presupune realizarea armonici, caci în filosofia Orientului, sublimul în orice este atins printr-o stare de fericire, care "vine din armonic iar armonia înseamna fericire".
Spre deosebire de sublimul stilului occidental, care presupune realizarea armoniei în pictura aidoma celei din realitate: "Ei spun ca ceea ce l-a întarâtat pe armasarul frânc nu a fost frumusetea iepei venetiene - desi aceasta era fermecatoare, ci faptul ca ea fusese pictata ca si cum ar fi fost un cal anume, având drept model o iapa anume", stilul oriental este menit a reprezenta sublimul ideii de armonic care, desigur nu¬si va gasi asesiunea în realitate. Este si motivul pentru care Pamuk conchide de ce nu se poate zugravi Preasfântul Coran.
De aici se naste contradictia interioara a orientalului caruia religia, credinta în absolut nu-i permite sa se gândeasca la o imortalizare (picturala sau sculpturala) a realitatii de moment pe care o reprezinta el si existenta sa. În aceasta contradictie filosofico¬religioasa îsi are izvorul dorinta ascunsa a oricarui oriental de a-si nemuri chipul în portret asemenea occidentului. Acest fapt este amplu si insistent dezbatut de Pamuk pe tot parcursul cartii si constituie intriga subtila atât a romanului politist cât si a celui de factura filosofica, teoretica si psihologica caci constituie amenintarea însasi a Islamului si a unui întreg modus vivendi oriental.
Toate personajele cartii îsi doresc în taina imortalizarea, or, nemurirea îi e îngaduita doar lui Allah.
De la maestrii miniaturisti ce-si strecoara cu dibacie, daca nu trasaturile personale, macar elementele personale si proprii stilului lor (arta si rafinament oriental) pâna la Preaînaltul Padisah si mult umila si neînsemnata femeie Sekure, toti îsi doresc într-un fel sau altul sa traiasca în realitatea Apusului, anume aceea a portretului personalizat.
În acest sens, asertiunea lui Sekure din finalul cartii este graitoare: "Doream sa mi se realizeze portretul. dar stim ca, oricât de multe stradanii s-ar fidepus, acest lucru era cu neputinta, pentru ca, din pacate, daca mi-ar fi vazut frumusetea întocmai asa cum este ea, nici unul dintre miniaturistii Padisahului n-ar fi fost în stare sa creada ca fata unei femei este frumoasa atâta vreme cât ochii si buzele nu-i sunt desenate întocmai ca ale chinezoaicelor."
Fin psiholog, O. Pamuk se dovedeste un adevarat cunoscator al relatiilor interumane în general, dar mai ales al sufletului feminin, pe care fara rusine si zabava îl iscodeste si-l prezinta cititorului în cele mai tainice adevaruri. Tot firul epic al scrierii este întretinut si împins catre deznodamânt de personalitatea extrem de feminina, tipic orientala a lui Sekure Hanam. Casatorita de timpuriu, conform traditiei islamice pentru nevoia de supravietuire, desi îsi alege singura barbatul, odata ramasa vaduva cu doi copii, aceasta se vede nevoita a-si asigura viitorul personal, dar mai ales al copiilor. Dispusa a-si sacrifica feminitatea a doua oara Sekure va jindui de data aceasta si la atingerea idealului
de iubire, alegând nu numai cu mintea, ci si cu inima.
Supusa de autor unui joc dublu, asa de fapt cum se întâmpla adesea în realitate, Sekure incita la actiuni "nesabuite" atât pe cumnatul sau Hasan, cât si pe Memi ce Negru (Kara Memi) pe care-l iubea în taina din copilarie
Actiunea cartii o obliga pe eroina asadar la un joc dublu atât fata de Negru cât si fata de Hasan, amândoi îndragostiti de ea pâna la sacrificiu. Pe amândoi Sekure îi provoaca la adevarate dovezi de dragoste, asemenea doamnelor Evului mediu european, însa celui pc care inima i-l doreste mai tare, probele ce i le cere par cu neputinta de înfaptuit. Totusi, cu mintea¬i agera, tot ea îi ofera si solutiile, astfel ca la un mo¬ment dat, dându-si scama de pericolul care-i pândea fericirea, eroina exclama: "Nu sunt gândurile mele, sunt lucruri pe care le-am aflat de la tata (...). Asta, ca sa nu socoata ca totul izvora din mintea mea de femeie si sa ia seama ce-i spuneam. Negru a spus ceea ce spun toti barbatii care ma gasesc agera la minte si care-mi pot spune deslusit acest lucru:
Esti frumoasa.
- Da, am zis, îmi place nespus sa-mi fie laudata inteligenta."
Pamuk se dovedeste acelasi fin cunoscator si al sufletului masculin ce tânjeste spre eterna reîntregire a sferei din care s-a desprins si care niciodata nu considera posibil a-si gasi jumatatea. Eterna cautare a dublului face ca barbatul sa vada în femeie un vesnic obiect al placerii si sa încerce a-si cauta reîntregirea si¬n relatiile mai putin ortodoxe, tipic umane si pare-se perfect normale, anume în relatii cu barbatii....

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR