Porto-Franco

Ecaterina Negara

Ecaterina Negara

Rubrica: Lyra  /  Nr. 137/2007

LYRA

ECATERINA NEGARA
Chisinau

Poeta s-a nascut la 22.02.1966, în comuna Putintei, Republica Moldova. A absolvit Colegiul de Medicina-Orhei, Academia Internationala pentru Studiul Istoriei Culturii si Religiilor Lumii - Bucuresti, specialitatea Cultura si religie, cu lucrarea de licenta în drept religios comparat.
Volume publicate: Interior cu Vultur, Ascensorul cu pasari, Îngerul clona, Dictionar teologic pentru elevi, Ecaterina de Neamt. În antologii: Eterna iubire, Românii dincolo de sârma ghimpata, Femei din Republica Moldova, Poezia Padurii, Personalitati orheene.
Premii: Premiul revistei "Dacia literara", premiul revistei "Poesis", Marele Premiu "Tudor Arghezi" fundatia "Constantin Brâncusi", Premiul Uniunii scriitorilor din Republica Moldova si al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni.
Este membra a Uniunii Scriitorilor din România si a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

albi,aur

Dupa cum mi-ati spus Înaltimea Dumneavoastra
trebuie sa intru în posesia unei vieti frumoase
s-o decupez din multele vise de-a lungul anilor
si sa o aplic în dreptul trandafirilor albi
din bratele mele.
Grabiti-va, Înaltimea Dumneavoastra,
creanga de aur îsi apleaca rodul
si veghetorul ceas se relaxeaza, schimbându-si
orele în zile de aur, care-mi apartin.
Stiu, Înaltimea Dumneavoastra,
ca ma iubiti si-mi doriti o viata frumoasa.
Si eu Va
iubesc, de aceea Va sarut si Va trimit aceasta toamna
frumos aspectata, unul dintre primele daruri.

ca mine, spre tine

E chiar asa; nisipurile înghit mersul camilei albastre
si mirajul ierbii pe ici, pe colo, bezmetic,
pamântul acela, nesfârsit de mult poarta pecetea buzelor
cu care te strig, facând ecourile sa se întoarca
cu porumbei si anemone, pe repetitie.
Nu vei calca, mai dureros un cer scurs pe sub gh eata subtire
a lacului tacut, ca mine,
dar stiu, când voi pleca, retragându-mi toate trairile si
gândurile,
si mai dureros ca mine îl vei riga pe Dumnezeu
sa-si refaca revenirea mea spre tine, -
cât de putin.

dor, lastar

As vrea sa te revad din nou,
sa fiu mai aproape de mine,
mai aproape, decât albastra unduire a muzicii
interiorizata mai mult în sunetul ei,
ocrotitoarea obstacolului semisferic,
patruns prea des, de unde, de aripi mici de pui,
te stiu plastifiat în sângele meu si-n nevazutul meu.
ieri, am vazut un preot ramificat spre mâna lui Iisus
Prelinsa pe ziduri. Întâmpla-te cerc.
Iveste-te lastar.

aur, argint

Ma simt precum o prapastie în care caprioara alba
si-a pierdut puiul,
peste care iarna îsi sparge pernele si vazduhul,
primavara sare ca o broasca verde uriasa,
vara îsi arunca ploile ca pe un pumn de sare umeda
iar toamna se strânge ca o plaga si nu doare,
peste care se înclina arborele de argint de pe un mal
si cel de aur de pe celalalt mal,
si de atâta veac nu se ating
si de atâta tânga îsi curg zelele
din monezi de aur si din monezi de argint,
care se aduna in adâncuri, creând un nou pamânt
peste o samânta.
Simt navalnica crestere a unui arbore jumatate
de aur, pe jumatate de argint,
care îmi va înghite prapastia.

Voteaza:
Total: 5.00 (1 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR