Stela Covaci. Destinul unei prietenii literare:
Nichita Stanescu - Aurel Covaci (1956-1983)


Doamna Stela Covaci este cunos¬cuta în lumea literara în calitate de autoare de carti dedicate istoriei recente, respectiv perioadei proletcultiste a literaturii comuniste române pe când a fost studenta în Bucuresti (1954-1958) si dupa, fiind colega cu Nicolae Labis si Aurel Covaci – viitorul sau sot, dar si cu Nichita Stanescu si alti creatori de frumos ai generatiei mentionate. În cartile anterioare (Timpul asasinilor, scrisa în colaborare cu marele poet Cezar Ivanescu; Perseculia, relatarea propriei detentii politice comuniste, dar si a altor patru studenti colegi, printre care Aurel Covaci si Alexandru Zub, actualul membru al Academiei Române; Nopfile de coîmar ale poetului Nicolae Labiî), îmbina propriile amintiri cu informatiile din acte oficiale si fotografii – documente de reala istorie, unele din familie, însa cele mai multe preluate de la CNSAS.
La fel procedeaza si în cartea de fata (cca. 300p.), în care descrie o frumoasa prietenie literara dintre Aurel Covaci si Nichita Stanescu, doua mari personalitati ale spiritualitatii nationale, carte dedicata totodata aniversarii a 80 de ani de la nasterea „îngerului blond” (N. S.), prietenie similara altadata dintre M. Eminescu si Ion Creanga.
Informatiile memoriale proprii surprind prin noutatea si autenticitatea lor, completate cu acele din documente preluate de la CNSAS (în numar de 80), dar si din colectiile de familie (cca. 40, acte si fotografii). Toate sunt relationate echilibrat si detasat, lipsite de partipriuri, chiar elegant, într-o fluenta atractiva, evocatoare.
În addenda, sunt reproduse poeziile închinate de Nichita Stanescu familiei Covaci (sotilor, dar si copiilor acestora), în paralel, textul tiparit cu cel olograf în facsimil, imprimând volumului aura rarisima de bibliofilie.
Cartea ofera o lectura antrenant-instructiva si placuta, astfel adresându-se deopotriva specialistilor, cât si marelui public.

Catre Stela
Dintre toate femeile frumoase
care aveau si piele, tâte si si oase
precis ca ea era Isus Hristoasa
a-mpletiturilor de din matasa
Precis ca Pontia Pilata
pe ea o a efemizata
si diavolul cu sexul feminin
ne arata un cerc ceresc divin
Hristos a fost muiere, eu o stiu
da-i prea târziu sa-l mai sarut si viu
sa-i smulg piroanele din coapsa
si sa-l izbesc cu latul palmei ca pe o nevasta
Isus a cea Hristoasa fu femeia tuturor
a celor ce zâmbesc catre un nor
a celor ce li-e foame nu de mâncare
ci de un punct fix ca aratarea
Isus Hristoasa e femeia cea nascuta de-un barbat
când Dumnezeu cu lumea s-a împreunat
si-a vaduvit-o iute cu absenta lui
lasându-i act de cununie raza soarelui.