POETI DUNÃRENI

Sterian Vicol - 70

Floarea de Paste
N-am învatat mersul pe ape,
fluviul nu era al meu cum
nici podul de lemn ca o
paranteza cazuta din cer

N-am dormit nici în teiul
cel rival cu stejarul si
cu salcâmul american de pe Vale,
fiindca n-am învatat de la nimeni
nimic, absolut nimic altceva,
decât Floarea de Paste
a cuvintelor spuse de mama
lânga poarta tarnii
pe care o-nchide numai vântul!
De aceea când scriu parca
haladuiesc sub albia unui râu
sagetat de pastravi.

Versuri murmurate
Numai când ferestrele ploii
taiau gradina cu floarea viei
cu tot, atunci parintii murmurau
versuri numai de ei stiute

Mai târziu, la ferestrele iernii,
visând lupi, lânga soba lipita
cu balega de vaca, în dansul focului,
învatam versurile murmurate de parinti.

vântului, desfaceau samânta aruncata-n
câmpie ca altii, mereu altii, s-o strânga
cu lacrima lor cu tot în timp ce eu
scriam si transcriam cu sânge
cuvintele murmurate de parinti!

O alta copilandra
Între chitara si biblie alearga
mereu o copilandra,
cum între doua ferestre fluturele
curcubeu, pe care nimeni nu-l striveste.

Când se-ntuneca, se-ncheaga un sunet
pe care chitara-l poarta în strune
de argint; atunci o alta copilandra
viseaza lânga umarul mamei, ca, într-o zi,
ea însasi va fi Fecioara Maria!

Ochiul rândunicii
Daca vezi cerul din ochiul rândunicii
care strânge lutul umed pentru cuib,
atunci te poti lumina de propria-ti cadere!