LYRA

ECATERINA NEGARĂ
(Orhei)

Luna la Puțintei
Luna atât de frumoasă,
Luna, din umbre de arbori răsare gingaș
Și limpede, întreagă se dă peste toate,
Precum o enormă portoclaă
Uitată pe o pânză gri,
Luna, pare sărată,
Și noaptea e străluminată până-n cerul zilei,
nesomn, gânduri, speranțe, păreri
Analizez fără temei,
Sub mirosul năvalnic de liliac,
Tinerii își sărută fetele,
Luna, e atât de mare și umedă,
Precum o portocală răscoaptă,
Uitată pe o pânză gri,
Pe care nu pot să o decojesc,
Luna în cerul din Puțintei.

Orhei
Mă fac prezentă străzilor întortocheate,
Copacilor sărind peste garduri
Și privirilor obraznice.
De dimineață razele ridică
Streșinile căutând cuiburi,
Pe când copii încep să se joace prin curți;
De câte ori aș fi vrut să te strig pe o stradă
Ca aceasta nunmită Eminescu,
Unde bătrânele își vând rochiile tinereții,
Florile de cameră, pantofii demodați
Și ultimii ani pe o zi efemeră.
Dar întotdeauna este aglomerat și
Oamenii se grăbesc fără sens.

Orele 2, 18.05.11
Valoare, praf
Sunt cea mai neimportantă poetă de pe glob,
am scris câteva Cuvinte și mi s-a arăta Dumnezeu.
De la Puțintei, oriunde îmi vine un miros de salcâm și de
bvrusture,
de zdrahon și de cărlani.
Luam frunzele de brusture și le puneam pe cap,
zdrahonul i-l legam mătură
și alergam pe drumurile satului,
făcând colb.
Acum am pe cap cea mai frumoasă coroană,
și alerg cu câteva metafore legate mătură
printre cuvinte mari ale literaturii și fac praf,
de nu mă văd.
Sunt cea mai neimportantă poetă de pe glob.
Am scris Cuvântul de după care s-a arătat Dumnezeu.

Crucea mea
Adesea în starea mea cerească,
văd cum se prelinge
din crucea ta, crucea-mi
și nemurirea.
trăiesc ultimile răsfrângeri
În toate ca o tipăritură
Multiplicată spre bucuria ta,
spre desăvârșirea mea
unicei, căreia i-ai dat inelul, Hristoase!
Mărimu-te în toată
Tăria contopirii crucii mele,
crucii tale.
Mântuirea.

Dor
Trece o sabie supraliminică
Prin trupul meu
Când dorul de tine
Își ridică capul și mă privește în ochi.
Inelul ce mi l-ai dăruit
Zilnic emite despre adevărul ce-l trăiesc
Când dorul de tine
Își ridică capul de pe pieprul meu
Și mă privește în ochi,
Oftez,
Și o sabie supraluminică
Trece prin trpulul meu
Prin trupul tău.