Galaþiul ºi Dumitru Solomon
Zece ani de la despãrþirea de marele dramaturg
Dumitru Solomon s-a nãscut la Galaþi (14 decembrie 1932) ºi
a murit la Bucureºti (10 februarie 2003). S-a remarcat ca important dramaturg
român, cronicar dramatic ºi profesor la Academia de Teatru ºi Film. A mai
scris eseuri ºi romane. Liceul l-a fãcut la Bârlad, iar facultatea (de filologie)
la Universitatea din Bucureºti. A lucrat la „Gazeta literarã”, „Luceafãrul”
ºi „Teatrul” (unde a fost ºi director), publicaþie devenitã dupã 1989, „Teatrul,
azi”. Director a fost ºi la „Scena” (1998-2001), iar la „Dilema” a avut o
rubricã permanentã. A publicat peste 20 de volume (teatru, eseuri, cronici
teatrale, prozã º.a.), a lucrat ca producãtor delegat la douã filme („Serata”,
„Liniºtea din adâncuri”). A primit importante premii.
Numeroasele sale legãturi fireºti cu Galaþiul încep odatã cu participarea
sa la reuniunile publice de la Galaþi, susþinute de Cenaclul umoriºtilor al
Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, condus de Valentin Silvestru, ºi continuã
cu montarea mai multor texte pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. „Scene
din viaþa unui bãdãran” a avut premiera pe 12 februarie 1978, în regia lui
Al. Colpacci, scenografia Victor Creþulescu. În distribuþie: Mihai Mihail,
Eugen Popescu Cosmin, Miticã Iancu, Carmen Maria Strujac, Liliana Lupan. Peste
doi ani, pe 8 iunie 1980, vedea lumina rampei „Iluzia opticã ”, în regia lui
Nicolae Scarlat, scenografia Victor Creþulescu. Pe afiº: Miticã Iancu, Eugen
Popescu Cosmin, Vlad Vasiliu, Leni ªtefãnescu, Stela Popescu Temelie, Sanda
Maria Ulmeni, Viorica Hodel. Peste alþi doi ani, „Fata morgana ” (premierã:
2 noiembrie 1982), în regia lui Mircea Corniºteanu, scenografia Victor Creþulescu.
Erau distribuiþi: Romeo Pop, Liliana Lupan, Gheorghe V. Gheorghe, Marga Georgescu,
Grig Dristaru, Marcel Hârjoghe, Ioana Citta Baciu, Carmen Maria Struj ac,
George Serbina, Miticã Iancu. A urmat „Transfer de personalitate” (premiera:
2 mai 1992), cu Miticã Iancu, George Serbina, Grig Dristaru, Marcel Hârjoghe,
Gabriel Constantinescu, Veronica Pãpuºã, Dina Cocea, Radu Jipa, Stelian Stancu,
Aurelian Georgescu, Petre Pãpuºã, Lucia Buþurcã, Frosa Cercel, Claudiu Peruºco,
Licã Dãnilã. Regia i-a aparþinut lui Adrian Lupu, iar scenografia Ilenei Huber.
În anul decesului, a vãzut lumina rampei (pe 13 septembrie) „Zãpezile de altãdatã
”, text montat de Mircea Corniºteanu (scenografia: Klara Labancz), în distribuþie
fiind: Gabriel Constantinescu, Svetlana Friptu, Grig Dristaru, Cristian Gheorghe,
Oana Preda Gheorghe, Ioana Citta Baciu, Petre Pãpuºã.
George Genoiu publica (în revista „Teatrul” din ianuarie 1983) o cronicã elogioasã
la „Fata morgana”, montatã la Galaþi, caracterizând textul ca fiind „o farsã
poliþistã bine scrisã, cu tipuri ºi situaþii în care qui-pro-quo¬ul conduce
seria întâmplãrilor. Un comic de limbaj încãrcat în ironie ºi subtext, o replicã
laconicã ºi plinã de haz, o bogatã paletã de evenimente imprevizibile, întreaga
recuzitã a genului temeinic asimilatã în serviciul unei scriituri cu accente
satirice.” De altfel, satira asociatã cu o subtilã înþelegere filosoficã a
vieþii, nu rareori prin parabole ºi trimitere la modele clasice, constituie
miezul ºi dã frumuseþe artisticã textelor sale dramatice.
Amintirea sa a rãmas nu doar în monografiile teatrului, de unde le-am extras,
ci ºi în memoria Colocviului despre Arta Comediei. Douã spectacole pe textele
lui Dumitru Solomon au fost premiate la acest prestigios festival naþional:
la ediþia din 1978, „Scene din viaþa unui bãdãran” a primit menþiune pentru
cel mai bun spectacol, iar Mihail Mihail ºi Miticã Iancu au fost premiaþi
ex-aequo pentru cea mai bunã interpretare; în 1982, „Fata morgana” a primit
premiul de regie ºi diploma revistei „Teatrul”, acordate regizorului Mircea
Corniºteanu, Marga Georgescu – premiul pentru cea mai bunã interpretare a
unui rol episodic, iar Miticã Iancu – premiul de popularitate.
Se poate spune cã Dumitru Solomon, Dolfi, cum îl alintau prietenii, s-a situat
în prim-planul vieþii teatrale româneºti vreme de patru decenii, spunând cu
mijloacele scrisului ºi ale scenei ceea ce trebuia spus în acele vremuri.
Iar ceea ce nu a putut zice deschis a putut fi lesne intuit de cãtre cititorii
ºi spectatorii timpului. Cât priveºte relaþia sa cu Galaþiul, cred cã oraºul
sãu natal ºi-a fãcut în bunã mãsurã datoria faþã de scriitorul important care
a fost ºi râmâne Dumitru Solomon, iar trupa dramaticã de aici ºi spectatorii
locului îi poartã o frumoasã amintire.
