INVITATII REVISTEI

EDUARD FILIP PALAGHIA
(Bucureti)

Sonet imperfect
Sonet din sunete-mbrcate-n gnd,
din ritmuri albe, rime-mbriate,
ca un solfegiu tatuat pe-un spate
de odalisc. Tnr, alb prnd,
de-a pururi acopermnt acelui
ce-i nfioar sinele rznd
pe coapsele-i din foc arznd,
acolo, unde plngi i jelui,
n locul unde noaptea se deschide
spre a primim ofrandele mulimii,
intarsiile tatuajului, sordide,
intimitatea-mprtit cu vecinii,
neruinarea-n care concubinii
se unduie. Sonetul ce desfide...

Rtcitori
Prietenii mei alunec pe autostrzile timpului.
i ceresc ndurare, l aburc pe cai putere
i alearg nebuni pe coridoare
Dimineaa, nnd cntece de petrecere,
zei nendurai ai clipei, ceresc rsritul
imaginea apusului care trece.
Din prinosul ce-l primesc
le fur, ngenuncheat
de ndurarea unui chip,
frme de via.
Le strig apoi,
nconjurat de un taraf oache:
Bun dimineaa!

Izvoditor
Acum a putea ncerca s scriu
pe tblia patului tu,
Ca un miniaturist berber
care sfredelete Coranul
ntr-o boab de orez,
Ca aici a dormit cndva
un brbat, iuind o femeie.
i dac tblia patului va deveni
Un cmp de orez, flamura verde
nchinat unei nopi de Ramadan,
Voi ti c am gustat din oaza
Pe care am sdit-o
n mijlocul unui deert neierttor.
Alungat, ca un dervi, rtcit,
Printre dune i furtuni de nisip
nv a zmbi din nou
La gndul cortului ridicat mpreun.

Pascalia
Ce ne mrturisete: A-nviat!
Strnete patimi din Lumin,
renate-n zbucium de pcat
Ca dintr-o liturghie bizantin.
Cel ce zmbete Cerului tcut,
dar mine-l suduie cu-obid,
E Om! i are glas! Nu-i mut!
E poate Sfntul din absid...
Cel care-i scald-n lacrimi ochii mari
Adap ceurile dimineii.
El strig Soarelui: Rsari!
i numai el cunoate Taina vieii.