DEBUT

IOANA DARIA DNIL
(elev coala M. Eminescu Galai)

Scrisoare ctre EMINESCU
Mai am doar o noapte,
S cuprind cuvintele verzi ,
i s uit s le presez n ierbare.
LACRIMI
O noua poart plns, ruginit
n valuri i-n tremurul codrilor ,
Doar TU
mi imaginez durerea ta de cear,
Cu pasul absent ce ne desprea,
Cnd simplele note ale lacrimilor,
Deschideau lactul,
SUFLETULUI TU
Drumul este o flacr de gheaa,
Unde m-am tot plimbat
Printre trupuri scldate,
O SALCIE
Lstarul chipurilor eminesciene
Purtate printre codri i miresme,
Cnd rul scurse tot agale,
Ceara de pe filele de sare...
AL tu PASTEL
Lumina cald, surs ntng,
Parfum al cenuei de sticl,
M pierd printr-al tu
UNIVERS SILVESTRU
Eti alb, pur ca viitorul,
mi bai la geam,
Cu degete de ploaie,
ROUA
Luceafarul te cheam printre stele,
Fuge i el viseaz
pe-o pictur din lun,
Dar e prea trziu,
PLECASEI
La ntoarcere am venit lng tine,
Erai palid, cu ochiul gol,
Aproape ters,
Iar uvia ta sulfa agale.
Printre codri erai doar tu
Salcm din strofe, copil n tei,
Suflet nins cu rim sur,
Lacrimi arse,
n altarul serii.
Oh! Iar mi-ai ngenunchiat pe fil,
SRUTUL tu

Eminescian
Cnd i privesc genele lungi,
i floarea mea de seam,
Cobor n pata pictural a ta,
Dulcele meu sculptor
Zmbetul tu strveziu,
Ochii ti de soare,
i miti fruntea-n orizont,
O pnza bun, oare?
Poi tu pndi ca orice sfnt,
La sufletul tu,
Ce nu-l poti gsi nc?
Tu nu tii oare c existi,
O, tu Luceafare strbun,
Gsesti amestecul n tine,
Cu rosul neted de albine,
Focul celest e nc-n tine,
Corbii-n cas, poart nestemata,
n maroniul gri, al florii de lemn uscat.
Eu te-am crezut din clipa n care peam,
Spre catedrala de dincolo de tine,
Visam c un nger ce cuie n el btea,
Rstignindu-se ncet, pe cruce.
Scrie cu pensula pe ap,
Cum tu cntai la harpa de mtase.
i fluturai prul n umbra sa,
Iar luna n secunde te ura
Eu, ce s zic, acum e prea trziu,
Stingher am pit cu ochii-nchii,
Pe ultima suvi a apusului