POETI DUNARENI

LILIANA SPTARU

Eul Indris
O, cobornd n tine
n eul tu neptunic i fragil
ca-n ultima silab, uitat pe clavir
te vei ncrucia cu timpul
mecen fr seamn
n poezia lumii, fr s-nelegi
c-n strigtul de spaim, din cerul iubirii
nimeni, niciodat, nu ti-va ce-nsemni!

Rondel
Eu, nc nu m-am iertat de iubire
i nici de toamn cu semne rebele
Nirvana, veche revenire
Din umbre de stele
Prinde clipa mea de fericire
ntre attea lumi paralele.
Eu, nici nu m-am iertat de iubire
i nici de toamna cu semne rebele,
Cci viaa asta-mntuire.
mi numr toamnele i-mi cere
Rspuns dincolo de fire,
Dincolo de stele
Eu, nu m-am iertat n iubire.

Sonet
Iubete-m cu buntate, cheam
Poemul ruginiu cu faa lin,
Nu-l destrma din vam peste vam
Cci ntr-o zi, poate-mi va fi lumin...
Va fi o cup pentru fiecare
n tulburata clip fr vin
Fantastica de moarte nescpare
Pentru de dincolo rou senin
Asta tiu. i mai tiu c-i voi cere
Din meditaii, sacre nelesuri
A tot ce mi-a pricinuit durere
Tot rsfoind prin viaa mea cu sensuri
Sonetu-acesta te va urmri mereu
Frumoas toamn a sufletului meu!

Terine
A rosti n ritmuri cadenate
i-a purta blazonul unei crizanteme
Amiaza unei poezii aristocrate
De-ar fi pe drum nesfrit s-mi cheme
toamna, s-alung tristeea din case
Tceri sugrumate de vreme...
n Duminici lungi de mtase
S-ntorc bucuria, s nu privesc napoi
La cele neschimbate, rmase
n cuvinte, cu umerii goi
S port a vrea, cu existena,
Romana-ntregirii din noi.