Porto-Franco

Estul, vestul si levantinul Eliade

Oana Dugan

Rubrica: Centenar  /  Nr. 137/2007

CENTENAR MIRCEA ELIADE

Estul, vestul si levantinul ELIADE
- un eseu de Oana DUGAN

"A scrie despre orientul zilelor noastre, fie dai la iveala o demistificare suparatoare a unor imagini scoase din diverse texte, fie, dimpotriva, te raportezi direct la Orient despre care Hugo vorbea în prefata sa la Les Orientales ca despre o "imagine" sau "une pensée", simboluri ale " une sorte de préoccupation générale"(...)
Europeanul a carui sensibilitate face înconjurul Orientului este, de cele mai multe ori un privitor, niciodata direct implicat în viata acestuia ci cel mai adesea complet detasat, mereu gata pentru a da noi exemple de ceea ce Descrierea Egiptului ("Descrip¬tion de l'Egypte") numea "bizarre jouissance". Orientul devine astfel un tablou viu a nenumarate ciudatenii si minunatii. Si acest tablou, în mod logic, se transforma in subicct predilect pentru naratiune.
Numerosi autori printre care Goethe, Hugo, Lamartine, Nerval, Flaubert, Scott, Byron, Chateaubriand, apoi spre sfârsitul secolului XIX si inceputul secolului XX Barrés, Loti, T.H. Laurence, Forster, Buck, Eliade, Timus au contribuit imens la alcatuirea si dezvoltarea discursului Orientalistic. Totusi, din punct de vedere strict critic se naste întrebarea: "Ce este Orientalismul?" Nimic mai mult decât discursul Vestului despre Est, o imensa "cantitate" de texte ce se tot acumuleaza de la Renastere încoace. Acest tip de discurs literar se autovalideaza, construind anumite stereotipuri care cu timpul devin fapte evidente prin ele insele, legate mai mult sau mai putin constient de dominanta politica si economica. Dupa afirmatiile lui Edward Said, "începând cu secolul al XVIII-lea, ca perioada de înfiintare a Orientalismului ca si curent literar, acesta se contureaza ca o "institutie bine închegata" care vizeaza Orientul în sensul ca-si propune sa vorbeasca despre acesta, emitând pareri, creând opinii, descriindu-l, predându-l in scoli, stabilindu-i caracteristicile, chiar guvernându-l, pe scurt, Orientalismul devine modul Vestului de a domina, restructura si a-si întinde autoritatea asupra Orientului."

Iar Said are dreptate când face aceste afirmatii. daca am lua in considerare numai trei dintre numerosii autori enumerati mai sus, E.M. Forster, Pearl Buck si Mircea Eliade cu ale lor lucrari reprezentative pentru stil, Calatorie în India, Vânt de est, Vânt de Vest si Maitreyi, desi cei trei sunt reprezentantii unor natiuni diferite, toti fiind legati, în acest eseu, de o trasatura comuna, anume aceea de a scrie despre Orient, vom observa ca la toti trei Vestul domina Estul într-un mod extrem de autoritar si dur, încercând sa-1 distruga.
Scriitor al primelor doua decade ale secolului al XX-lea, perioada extrem de prolifica pentru romanul orientalist, Forster descrie în romanul sau, Calatorie în India, tocmai dualitatea Est-Vest, încercând sa aduca un echilibru la nivel de viziune, fata de imaginea romantica si idilica pe care o propusese Kipling. Forster nu se apleaca asupra exoticului si poeziei Orientului. Romanele sale, cu toate ca nu ignora în totalitate aceste aspecte, dezvolta situatii de viata mult mai dramatice si mai legate de realitate, cum ar fi colonizarea Indiei de catre britanici si dominarea localnicilor de catre colonizatori. Populatia Indiei, desi dezbinata de mii de dialecte, caste, credinte religioase, lipsita în general de constiinta nationala, se unifica datorita unui senti¬ment comun ce o anima, acela al urii împotriva colonizatorilor. Acesta este fundalul în spatele caruia autorul încearca sa prezinte eforturile de reconciliere ale celor doua natiuni. În pofida acestor eforturi, o întâmplare ciudata rupe echilibrul si asa destul de fragil si strica relatiile dintre britanici si bastinasi. Dorinta de dominatie a Estului de catre Vest este descrisa în romanul lui Forster sub forma esecului tentativelor de reconciliere dintre dominatori si dominati.
Astfel, Aziz si Fieding, personaje care împartasesc dorinta sincera de a trai în pace, armonie si buna întelegere, vor sfârsi în finalul romanului prin a ramâne buni prieteni, dar fiecare se va reîntoarce la "tabara" careia fiecare îi apartine. Departe de a fi numai o carte cu caracter socio-politic, romanul lui Forster e conceput ca o entitate estetica bine definita, în care întelepciunea si imaginatia se întrepatrund si scot în evidenta aspecte primordiale ale existentei umane, cum ar fi setea de patrundere a necunoscutului de catre sufletul omenesc. Organizarea triadica a romanului, pe structura: teza, antiteza si sinteza face, din punct de vedere stilistic, sa creasca nivelul ambiguitatii discursului semantic. Fortele raului, ce par a domina comunitatea anglo-indiana, vor fi partial anihilate în capitolul final, în care "generozitatea" filosofiei indiene...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR