POETI DUNARENI

PETRE MANOLACHE - 75

POEM CELEST
-12-
n vechile ceti se vnd
oase de viespi
cercei de amurg pstrai
n fiole de rou
condeie demodate plpind
n sruturi fragile
incunabule imprimate pe
sni cu arom de piersici
cei ce nc vor tri
vor bea din palma Lui
Dumnezeu licoarea divin
stoars din poame ruginite
pe crengi
cei ce vor pleca vor lua
cu ei sentimentele unei
duminici bolnave
vor cuprinde n necuprins
ultimul fulger uitat pe cervom
sorbi cu ochii orbilor
duhul rnit din invizibila matc
din mirabilul strop
n cetile vechifin
de gru
fire de pianjeni
ndelungi renunri
portrete roase de molii
nverunndu-se n
mucegaiuri ostile,
arme uscate
fonele cntnd imperturbabil
somnul de vecipagini
nglbenite
vnd nelepciuni
unor copiti nrmai.
-13-
Pretutindeni sunt adversarii
privirii, cei deghizai n fantome
cei cu privirea ncrcat
de ghea
privire ce ascunde
ndrtul ei neputina
sfritul iubirilor sincere
lumnrile palide
sortite stingerii
ne desprim de intenia
morii cu privirea pavzrespingem
vetile frigului
pentru a nu lsa privirii
sentimentul de spaim
urma slbatic
din visul strin
-14-
viaa este o pauz naintea
plecrii, nainte ca privirea
s-i piard privilegiul
de a ptrunde pn dincolo
de privirea n sineviaa
n cerc
viaa n turbion
o iubire mai scurt
dect secunda
mai nevinovat
dect dorina
mai vinovat
dect vina
mai srac
dect durerea
mai bogat
dect spiritul privire
speriat de ceea ce nu
poate fi vzut, n nevzutul
ce struie ndrtul
temerilor, ndrtul semnelor
nebnuite unde ntrebrile
se arunc n gol
spre a fi salvate
de urmtoarea renatere