INVITATII PORTO-FRANCO

Ioan Suciu
(Braov)

Corbii nenumite
Pcile Mrii
nu vor cunoate
aripi departe
ctre ecouri.
Alte, reci valuri
nelegndu-i
propriul cntec,
ne vor tcea...

Dintr-un neunde
rupt de-ntuneric
vedea-vor timpii
Astrului cert.
O, cte vsle
i cte pnze
mai tiu s-atepte
zri pe catrg!

Tem concav
Pentru c venea lumin
deformnd ntunecimea,
pentru c-nelesul nu e
nici n veac de neles,
Ne-am luat cu de la noi
- Da! -
putere(a) s mai spunem
ct era de neleapt
RANA, dincolo de timp:
Nici nu se zrea spre xcei ce
lunecau pe ipoteze.
Doar, tcerea unor aspre
ploi ne mai urca n vis
i din ce n ce mai mult
miere lise aduna n
preatrziul unei clipe
ce le-a fost, altora chip.

Vitraliu
- Poarta de Nord -
Pe Strada Argintarilor, n sus,
S-au fost vzut burgmeisterii i juzii
Ducndu-se la sfat, (s pun gzii
S biciuiasc pe-unul ne-supus!)

Pe talgerul luminii, spre apus,
Se-aeaz timp i-un maldr de gerunzii,
S-l trag-n jos ct vremea un refuz li-i
Prea multor ne-mpcri ce nu-s de spus.
/Strigai din Turn: O mie de iluzii
La Poarta dinspre Nord s-au tot adus!.../

Antonpannesc
Zeii noptoi ai pdurii te uit
- pentru ct timp nu tii -
n steaua lor mut.
Te-ademenesc doar cu stri
incolore i aspre
pe durute crri.
Cte uimiri adumbresc n tipare?
Te mai ateapt? Te mai rostesc?
Dar tu?
Te-nvoieti preaplcrii, firesc, -
ori nu mai tii ce lumin te doare?

Odalisc
Lumina se ntmplase
ntre zbor i ntre timp,
fr dor i fr oase
ca un pate, ca un ghimp.
Tu erai numai idee.
mi lsase-i mie tot
de pe cnd mi-ai fost femeie
i azi s te-ncred nu pot.
Irealele portale
prin care-am fi vrut, cndva,
s mai trecem, purtau zale
i lumina se-nchidea
ntre nopi i ntre arderi
Crora le-am fost, noi, trup...