ANIVERSARI

Cassian Maria Spiridon - 60

Cassian Maria Spiridon (n. aprilie 1950, Iași) poet și eseist. Absolvent al Institutului Politehnic din
București. În decembrie '89 a fost arestat fiindcă a organizat și condus o mișcare de protest împotriva dictaturii
comuniste. Din 1995 este redactor-șef al revistei Convorbiri Literare. A publicat circa 30 de volume - poezie,
publicistică, eseuri. Prezent în diverse antologii din țară și străinătate. Tradus în: franceză, engleză, germană,
spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, polonă, spaniolă, slovacă, maghiară, albaneză, sârbă. Deținător al Premiului USR
pentru eseu și al altor numeroase premii pentru poezie.
La împlinirea frumoasei vârste de 60 de ani, revista Porto-Franco îi urează sănătate și noi împliniri pe câmpia literelor
românești. LA MULȚI ANI, DRAGUL NOSTRU PRIETEN!

Aproape toți prietenii

Toți/aproape toți prietnii
și mulți dintre dușmani
au în bandulieră jumătate de secol
nici unul/dacă ar fi întrebat
nu mai poate să spună/privind în viitor
că încă-i departe ziua
când va împlini
prima jumătate de veac
nu mai sântem tineri
nici unul
cu bărbile înspicate/chelii glorioase
unii sunt obosiți/alții încă plini de ambiții
câțiva blazați
și mulți/tot mai mulți
și-au urcat corturile acolo/în cer
cu toții sântem trecuți prin frigul polar
prin hidoasele mlaștini de teorii
cu vergi pe spinare
și dungi adânci pe meninge
avem blugi rupți și nepoți pe genunchi
noi/victorioșii înfrânți
umbre ale umbrei/rostogolite
într-un mileniu
care-și deschide larga
poartă începutului


E ora când trece avionul

Sânt cuprins de răcoare/greerii cântă
peste dealuri și case/la orele zece din noapte
trece avionul
rămas în marginea lumii
aici/unde stelele toate sânt rânduite
am viața punctată cu noduri
mereu altul mă prinde/mai strâns
ca pe vietățile mării-n năvoade
prinse în capcane de aer
doar tu și inima ta înțeleg
o mână se-ndoaie pe linia vieții
și trage
glonț după glonț
e ora când trece avionul
vuietul tot mai surd/în văzduh
și greierii/antebrațe cântătoare
cuceresc noaptea


Descântec

pe apa curgătoare la pătratul Lunii
plutește cămașa de descântec
cu ea scapă de deochi/de vrăji negre
firava/blonda copilă
cămașa de in/vechi/purtată multe anotimpuri
este aruncată peste ape
într-un ritual de credință
la vremea când seara-i încă geamănă cu ziua
spre a rămâne luminată curată ca Precista
cămașa plutește spre locul
unde câinii
nicicând nu latră
cocoșii nu cântă...


Un loc în care începe lumea

turcoaze înșirate/piatră după piatră
am căutat pe străzi întortochiate
la umbra Partenonului
vor locui la gâtul tău prelung
umbrite de părul/la culoare
cum sânt castanele în toamnă
intrăm într-o lume
încrustată în piatră
în straturi suprapuse
un loc în care-ncepe lumea
între pietrele grele
lucrate curat/geometric
loc străbătut de pașii adoratorilor
zeiței Atena
ascultam/sub soarele grec/în Agora
păsări/la umbra măslinilor